Club Bosco
Apartamentele de vacanţă au fost multă vreme un program de arhitectură rar întâlnit în România, turismul împărţindu-se de regulă între marile hoteluri şi micile vile individuale. Odată cu apariţia acestui nou mod de a petrece vacanţa, independent şi urban, se naşte o arhitectură cu un grad de libertate accentuat, care are pentru prima dată posibilitatea de a demonta barierele impuse de locuirea urbană din România: izolarea vizuală, fonică şi termică, eficienţa economică tradusă prin densitate, atitudinea lipsită de respect faţă de vegetaţia naturală.
Apartamentele din Neptun proiectate de SYAA contrazic cu eleganţă principiile investitorilor imobiliari, ale învăţământului de arhitectură funcţionalist şi ale eficienţei structurale, dând naştere, prin mijloace simple, unui spaţiu interior-exterior fluid şi agreabil, creat exclusiv pentru confortul destinatarilor.
Toate gesturile de arhitectură considerate în general capricii de către beneficiari îşi găsesc locul în acest ansamblu: împărţirea clădirii în mai multe corpuri, separate şi legate prin cursive care au drept cap de perspectivă natura, păstrarea arborilor înalţi de pe teren şi adaptarea clădirii la poziţia acestora, crearea unei curţi centrale deschise spre Strada Trandafirilor şi a unei piscine la etajul întâi, care priveşte dezinhibat către intersecţie, jocul aleatoriu al stâlpilor care susţin cursivele pentru a prelungi atmosfera curţii interioare umbrite de copaci, renunţarea la unghiul drept ca simbol al rigorii în favoarea celui obtuz, lipsit de agresivitate – toate acestea însoţesc o arhitectură curată şi voit discretă, care pune în valoare vegetaţia.
Curtea dintre cele trei corpuri de clădire este plantată cu arbuşti şi tufe şi parţial pavată cu pietriş, asemenea aleilor din parcurile copilăriei, hârşâitul plăcut al pietrelor la fiecare pas invitând la o traversare lentă şi marcând la nivel subliminal intrarea într-un spaţiu al destinderii.
Jocul alb de plinuri şi goluri care nu scoate în evidenţă niciun volum dominant şi nicio faţadă principală, punctat pe alocuri de suprafeţe ceramice de un verde crud, este un alt factor de echilibru pentru ansamblu; lăsând la o parte dinamica şi aroganţa proprii clădirilor urbane care încearcă prin orice mijloace să se facă remarcate, arhitectura apartamentelor de vacanţă invită la intimitate şi relaxare, fără a izola clădirea de mediul ei, dar şi fără a o expune excesiv.
Pentru al doilea an consecutiv, decenţa şi delicateţea au învins gesturile manifeste ale „marii arhitecturi”, obţinând Premiul Anualei de Arhitectură a Municipiului Bucureşti. Calitatea locuirii are, deci, o şansă de a deveni principalul criteriu de evaluare a obiectelor de arhitectură, devansând unitatea de măsură consacrată – metrul pătrat.