Club Wish
Parcurs al transformării şi transformare a parcursului, tunel al timpului luminat de acţiune, senzaţie onirică adulmecată pe lângă hotarul spaţiului interior, repetitivă şi reversibilă metamorfozare bruscă din atotputernic privitor obiectiv al dinamicilor în subiect constrâns în rol activ, asalt al forţelor senzorialului şi acţiunii, precum şi crudă proiecţie a libertăţii spiritului – „pe scurt spectacol continuu, fără cap şi fără coadă”, după cum însuşi povestitorul acestei lumi paralele, arhitectul Mario Kuibuş, îşi numeşte lucrarea.
Ideea generatoare a amenajării interioare a fost aceea de a crea un spaţiu rupt de lumea reală, de fapt de a crea o lume în sine, o lume nouă, paralelă cu cea reală, un fel de junglă spirituală şi în acelaşi timp urbană, accesibilă şi primitoare pentru un „target” uman/urban foarte variat, având însă în comun dorinţa de a păşi într-o astfel de lume pentru câteva ore. Pentru activarea acestei lumi în fiecare dintre „locuitorii” ei, se folosesc principii ca: transformarea, senzaţia, culoarea şi lumina schimbătoare.
Astfel, pe trei laturi ale spaţiului principal, imaginile alb-negru digitale, pixelate şi mai degrabă abstracte se vor a fi un fel de fundal „transparent” care să preia transformările cromatice ce apar potenţate şi multiplicate de alte elemente din amenajarea interioară, cu geometrii şi faţete diverse, cum sunt gradenele liniar foarte puternice, volumul cu faţete şi unghiuri accentuate agăţat de perete şi având rol de scenă şi, în fine, curbele organice ale celor două baruri. Senzorialul este adresat de către grafica murală prin povestea redată de aceasta – o poveste a unei lumi-junglă – înşiruire de vise, senzaţii, obsesii ce îţi emană sau ţi se imprimă cu uşurinţă în atitudine şi te învăluie sau te dizolvă în această „lume”. Pe cea de a patra latură a lounge-ului, senzaţia şi transformarea sunt la apogeu, căci pixelii şi contururile se topesc într-un desen de linii aproape hipnotic, care te face să te simţi locuitor al spaţiului cosmic sau trecător printr-un portal al timpului şi sub magnetismul căruia poţi într-adevăr pluti. Asemeni obiectelor ce se menţin la suprafaţa fluidului prin scufundarea parţială în volumul acestuia, scena pentru invitaţi mai mult sau mai puţin speciali pare să iasă doar pe jumătate din perete, alături de sfera ce primeşte proiecţii video.
O altă generatoare păstrată şi prelucrată din vremea etapei de concept a amenajării interioare este amplificarea acţiunii şi dramatismului picurate sau mai des revărsate de muzică, prin permanenta interschimbare spectator-actor. Gradenele pronunţate ce susţin zonele destinate spectatorului aşezat pe canapea vin în sprijinul ideii de „arenă”. În arenă ţi se întâmplă orice şi eşti obligatoriu expus privirilor, însă în acest caz continui să îţi păstrezi privilegiul de spectator ce urmăreşte un show adesea perceput din această postură ca având adresare personală – show-ul energic al dansatorilor cocoţaţi în „foişoare” de animaţie. Pe de altă parte, spectatorul nu trebuie să coboare în „arenă” pentru ca ego-ul să-i fie alintat, ci poate accede la o anume condiţie de star temporar doar defilând pe spectaculoasa pasarelă tip cat-walk. Ca şi restul obiectelor scenografice, pasarela pluteşte şi ea în spaţiul lounge-ului şi în bezna străfulgerată de culoare a muzicii de club părând a fi susţinută doar de două cordoane luminoase ce îşi acordă adesea nuanţele cu ritmul sunetelor.
Mergând acum pe urmele clubberului neiniţiat în tainele lumii interioare din Wish, dar dornic să le cunoască, odată trecuţi de intrare, ne găsim într-un câmp cu direcţii aleatorii de lumini şi pavaje călăuzitoare, un fel de mare vestibul al lounge-ului central în care sunt anunţate deja dinamismul şi dramatismul ce vor căpăta amploare în camera alăturată. Sugestia de spaţiu de trecere, de tunel, e susţinută de împachetarea texturilor şi uniformizarea acestora într-o singură culoare ce închipuie înserarea şi se descompune în reflexii metalice. Mai departe, odată ce ţi-ai făcut încălzirea musculară şi mentală prin parcurgerea primei etape, te regăseşti îmbiat de sunete şi imagini şi puţin ameţit de dorinţa de a păşi mai departe, sub plafonul creponat de lumini schimbătoare ce pare deodată prea aproape. Acţionând rapid şi dezinvolt, senzaţia stranie de pâlnie te aruncă în spectacularul, dinamismul şi senzorialul lounge-ului cu puteri eliberatoare, loc al evadărilor bahice de weekend în lumi închipuite.
Stăpânit de forţa de seducţie a spaţiului care, temporar locuit, capătă valenţe de lume, ai putea fi totuşi extras tocmai de către nevoile primare întotdeauna asociate nopţilor lungi şi mai ales albe şi împins către cotloanele unde femininul şi masculinul încă merg pe căi separate. „Budoarul” fetelor e un spaţiu oarecum dramatic, dar în acelaşi timp primitor prin componente calde de culoare şi linii curbe învăluitoare. Dramatismul e susţinut prin acelaşi procedeu de topire a individualităţii componentelor cu funcţii şi materialităţi diferite într-o singura nuanţă de oranj atotputernică şi, în plus, chiar multiplicată prin oglinzi. În timp ce doamnele sunt cel mai adesea tentate a adăuga toaletelor şi funcţiunea de salon, în accepţiunea clasică a termenului (şi canapeaua e, în acest sens, bine-venită), domnii sunt întotdeauna mai grăbiţi şi zgârciţi cu timpul petrecut în astfel de spaţii auxiliare, aşa încât abordarea interiorului destinat exclusiv acestora îşi permite sa fie ceva mai simplistă şi limitată la sugestii metalice, masculine de gri şi argintiu. Oarecum repetitive şi reluând impresii hipnotice, panourile de intrare în grupurile sanitare au în plus o componentă afectivă rezultată dintr-o acţiune a întregii echipe de la Re-Act, ai cărei membri au acceptat provocarea de a crea semnele ce urmau a fi proiectate. Astfel, încă înainte de inaugurare, spaţiul căpătase deja crâmpeie de idei, creativităţi şi personalităţi diferite.
Reuşind să parcurgi în cele din urmă toate încăperile acestuia, să fii în acelaşi timp spectator şi actor, să te transformi din privitor în superstar şi invers, eşti nevoit să recunoşti că descrierea acestei amenajări ca „spectacol continuu” e cuprinzătoare pentru multe dintre înţelesurile materializate.