Combinatul siderurgic de la Călan
Acidul se toarnă pe linia de înaltă tensiune. Cu îndemânare se aruncă un chibrit bine aprins. După care totul e cuprins de un foc straşnic. La final, se aude mult-doritul BOOOOM! Se taie cât mai repede bucata dorită, după care se serveşte triumfal la centrul de colectare de peste şoseaua naţională. Cu doar 4 bani pe kilogram.
Aceasta este doar una dintre tehnicile de dezosare a fostului „Combinat Siderurgic Victoria” din Călan. Se mai pot folosi buldozerul, târnăcopul, barosul, lopata. Cu tristeţe vă anunţăm şi pe această cale că dinamita nu a funcţionat corespunzător. Furnalul nu s-a dărâmat, s-a înclinat doar. Însă, kilometri pătraţi de fost producător de cocs metalurgic, fontă cenuşie şi piese turnate încă mai întreţin familii în oraşul din care a plecat la un moment dat fonta pentru construirea Turnului Eiffel. Treptat, centrul siderurgic se dezvoltă până atinge apogeul în anii ’60-’70 ai secolului deja trecut, când în jurul mamutului industrial se agregă 7 000 de angajaţi. Aceştia, împreună cu familiile lor, întemeiază noul oraş. Anii ’80 se îngrijesc cu declinul până la falimentul strategic al anilor ’90. Istoria recentă se pierde printre diverse denumiri – Sidermet, Amidip – şi tuciuriii căutători.