Curți prin București: o plimbare prin orașul ascuns

Când aud sintagma ţesut urban, mă gândesc la straturi de memorie și la fragilitate. La cât de ușor se pot pierde detalii sau pot cădea în uitare colţuri și elemente semnificative ale trecutului unui oraș. Început ca parte a proiectului de absolvire a Facultăţii de Arhitectură, UAUIM, Curţi prin București o poartă pe Andreea Boldojar prin oraș într-un periplu de descoperire a lumii care se ascunde în spatele gangurilor, pasajelor sau a unei simple porţi.

Ai pornit în căutarea curţilor pierdute din București. Cum și de ce?

Dezvoltarea aproape de neînţeles, totuși captivantă, a orașului uimește deseori cu elemente urbane ascunse, așa cum sunt curţile din spatele fronturilor continue ale bulevardelor. La o distanţă de un pasaj, un gang sau de o poartă, ajungi într-un alt spaţiu cotidian al orașului, care îţi dezvăluie straturile urbane adăugate în timp, îţi dă indicii ale altor perioade. Acest interes a fost dezvoltat în proiectul de diplomă de la Facultatea de Arhitectură, UAUIM, iar apoi în Curţi prin București.

Cum alegi zonele? Ce cartiere ai ajuns să descoperi până acum?

Am pornit cu fostele vaduri comerciale: Calea Moșilor, Calea Griviţei și cu porţiunea reperată acum ca centru istoric. Am continuat cu un alt tip de atmosferă creat de bulevardele moderne ale Capitalei: bld. Regina Elisabeta, bld. Regina Maria, bld. Carol I, iar acum sunt surprinsă de curţile găsite întâmplător pe străzile adiacente bulevardelor: str. Nicolae Golescu, str. D.I. Mendeleev, str. Dionisie Lupu, str. Jean-Louis Calderon, str. Pitar Moș.

Andreea face un dublu demers – cel al fotografierii realităţii curţilor ascunse ale orașului și cel al reprezentării ţesăturii prin care acestea se leagă de oraș, prin intermediul schiţelor. Un pas mai departe și o consecinţă dorită a proiectului Curţi prin București ar putea fi activarea curţilor și transformarea lor în spaţii publice.

Imaginile sunt însoţite de schiţe. Cum ai ajuns la această însoţire?

Pentru proiectul de diplomă, repertoriul de curţi creat a fost resursa cea mai importantă. Prin fotografii observam straturile adăugate orașului, texturile, detaliile curţilor, iar schiţele mă ajutau să prezint parcursul urban dinspre bulevard spre intimitatea curţilor.

Ce urmează în povestea curţilor din București?

În scopul activării acestor locuri pierdute se poate forma o rută nouă, ascunsă, de descoperire a orașului. Prin această investigare a potenţialului de utilizare publică, socială se poate demonstra necesitatea de a le activa prin mici spaţii publice, grădini urbane. În acest fel pot porni proiecte de restaurare a curţilor și a clădirilor/monumentelor istorice care le generează și a ţesuturilor în care sunt conţinute.

Interviu apărut în Banchiza Urbană 11 / toamnă 2018