Cutreierând împrejurimile Sibiului_2
Sibiul a devenit o destinație bine cunoscută turiștilor din țară și de pretutindeni iar titlul de capitală culturală a Europei, primit în anul 2007, a generat un fenomen care continuă și astăzi. Pentru cine are curiozitatea să graviteze în jurul orașului semnalăm aici, într-un articol prezentat în două părți – numai câteva din numeroasele puncte de interes din împrejurimile Sibiului.
PARTEA a 2-a
La Câlnic găsim una dintre cele mai bine păstrate cetăți țărănești motiv pentru care a fost declarată monument UNESCO. O particularitate a acesteia o constituie faptul că spre deosebire de majoritatea fortărețelor ridicate pe locuri înalte pentru a fi mai ușor de apărat aceasta a fost construită pe un loc de joasă altitudine.
O alta este donjonul – turnul masiv din interior folosit în trecut ca locuință. În prezent el adăpostește o colecție variată de artă populară. Două ziduri concentrice sunt întărite de turnuri și un bastion. Cetatea a fost construită în secolul XIII iar capela din interior, amprentată de elemente gotic timpuriu, provine de la începutul secolului XVI.
În apropiere, în satul Dobârca urmăm un indicator în speranța de a descoperi o altă biserică fortificată. Din păcate suntem întâmpinați de o poartă zăvorâtă cu lanțuri. Părăsite și în ruină biserica și cimitirul tronează cu o melancolică demnitate și sunt înecate într-un peisaj romantic cu vegetație luxuriantă. Ca o consolare cosmică vremea capricioasă oferă, înainte de furtună, o lumină magică, neașteptată.
Încheiem propunerea de traseu cu Muzeul icoanelor pe sticlă de la Sibiel.
Părintele Zosim Oancea a sosit în 1964 la parohia din Sibiel după cincisprezece ani de temniță politică, în parte la Aiud. Mai întâi a restaurat pictura murală originală a bisericii din secolul XVII care fusese acoperită cu var alb. Începând cu anul 1969 a inițiat o colectă a icoanelor pe sticlă din regiune. Fondarea muzeului onorează de decenii această artă țărănească tradițională caracteristică zonei și înscrie satul într-un itinerar cultural de interes pentru turismul național și internațional.
Colecția numără peste 600 de exemplare. Peste jumătate dintre acestea sunt grupate pe regiuni și expuse într-o clădire special construită în curtea bisericii. Pe lângă relevanța artistică colecția reprezintă o sursă prețioasă de documentare și cercetare etnologică. Ghida dezvăluie că tradiția icoanelor pe sticlă a fost răspândită în 18 localități și deseori s-a transmis de la o generație la alta în aceeași familie. Pentru acestea au existat 8 ”glăzării” – ateliere de producere a sticlei – înființate de străini. ”Glaja” era subțire, între 0,8 și 2mm și avea o limpezime pe care nu o întâlnim la geamul industrial. Pictorii țărani nu cunoșteau carte, ei copiau modelele făcute pe hârtie. Deseori se inspirau din pictura bisericilor și din icoanele pe lemn. Tehnica lor presupunea să picteze în negativ astfel ca la întoarcerea pe față să reiasă pozitivul.
În final, aflăm că Sfântul Gheorghe protejează primăvara, natura și casa; Fecioara Maria protejează vara, Sfântul Dumitru toamna și Sfântul Nicolae iarna.