Darie Dup Vlăia

Când o statuie figurativă se frânge, după legi imuabile de rezistenţa materialelor, capătă, prin extrapolare psihanatomică, o expresie misterios-dramatică. La fel empatizăm şi la ciuntirea, smulgerea, secţionarea unui arbore. Cel ce s-a identificat în curentul Arte Povera cu regnul metaforic silvestru este inventivul Giuseppe Penone: de la cioplirea unui alt trunchi în trunchiul crud de copac, până la redarea tremurului frunzelor. „Anul trecut, nu la Marienbad“, ci la Versailles, a avut loc o întâlnire admirabilă a unui sculptor profesor din est cu o mare expoziţie a unui sculptor italian şi profesor la Beaux-Arts din Paris.

A fost, de fapt, anul comemorativ al genialului arhitect peisagist Le Notre, când multe selecţii de galerii au privilegiat tema vegetalului. Darie Dup, onorând trei luni bursa ICR -Brâncuşi la Cité des Arts, şi-a distilat, prin rezonanţă cu o abordare non-antropomorfă a sculpturii, o viziune nouă, parcimonios conceptualistă, slujită de desen amplu, de fotografie şi de soluţiile simple date de materiale generice: lemn, tablă.

Dup îşi făcuse sonor intrarea în peisajul bogat al anilor ’80 din clasele de sculptură bucureştene, cu „pasul unui amputat”. Era un soi de războinic corpolent, placat cu bucăţele de aramă, o statuară-vestigiu, sălbatică şi aulică în acelaşi timp. Cu triplă ascendenţă de moţ, grec şi licean în arte la Craiova, Dup (n. 1959) îşi datorează formaţia bucureşteană clasei Paul Vasilescu, apoi pictorului-profesor de studiu al desenului Marin Iliescu şi parteneriatului de atelier cu imaginativa Maria Cocea. Sculptorul a inaugurat câteva procedee expresive: amputările drastice, de idol păgân, ale membrelor, placarea cu metal a lemnului crud sau pictarea lui pe strat de ghips şi colarea de alte materiale pe suprafaţa lemnului. O lucrare amplă din 1995, Femeile-marfă, este compusă din cinci venusoide lubrice în vitrine-sarcofag, cu trupurile rotunjite longilin, din lemn pictat, garnisit cu un colaj. Şi ele sunt amputate fie de braţe, fie de câte-un picior. Sunt printre singurele figuri din statuara lui Dup care au schiţă de portret. Devin astfel contrapunctul major la ceea ce prezintă, de la finele lui martie 2014, Darie Dup la Complexul Muzeal Mogoşoaia. Conţinute în înalte casetoane, cinci axe-trunchi de arbore, fruste, deşi placate cu specii ale metalului (cupru, plumb), prelungi şi cu minim ciot de înrămurire, sunt obiecte-vestigii ale unei traume ecologice planetare. Iar trunchiul suspendat din turnul-pâlnie al cuhniei brâncoveneşti emană angoasa răsturnării ordinii firii. Compunere pliată datelor spaţiului foarte timbrat de cărămida veche, ansamblul de la 55 de ani semnat de Darie Dup, completat cu portrete fotografice de coroane răsturnate tinde, de fapt, spre simplitatea nenarativă imprimată de marele cadran central desenat cu cercurile concentrice ale creşterii timpului din arboricol.