David Chippperfield
Deşi, adunate la un loc, clădirile sale nu prezintă trăsături comune din punct de vedere stilistic, amplasate fiecare pe situl ei, dau impresia că ar fi fost acolo dintotdeauna. În acest fel a ales David Chipperfield să îşi facă loc în lumea arhitecţilor de top a ultimilor ani. Fără a fi un personaj excentric, cu o amprentă personală puternic marcată, el îşi construieşte proiectele bazându-se, nu pe o preconcepţie stilistică, ci pe rezultatul dat de cerinţele amplasamentului, de funcţiunile şi importanţa pe care o inserţie le impune într-un anumit context.
Născut în 1953, la Londra, David Chipperfield a studiat la Kingston School of Art şi a absolvit Architectural Association în 1977. Primii ani, până în 1984, a lucrat alături de Douglas Stephen, Richard Rogers şi Norman Foster, urmând ca în 1984 să îşi deschidă propriul birou de proiectare, după ce în 1982 a devenit membru al RIBA (Royal Institute of British Architects). În 1993, primeşte premiul Andrea Palladio, iar în 1999, Tessenow Gold Medal. A fost unul dintre arhitecţii care au reprezentat Marea Britanie la Bienala de Arhitectură de la Veneţia, în anul 2000. Este numit Membru de Onoare al Academiei de Artă şi Design din Florenţa în 2003 şi „Commander of the Order of British Empire” (CBE) pentru serviciile aduse în domeniul arhitecturii în 2004. În 2007, este numit Honorary Fellow of the American Institute of Architects (FAIA).
Astăzi, David Chipperfield Architects are reprezentanţe în Londra, Berlin, Milano şi Shanghai. Este un birou multicultural şi multilingvistic, cei peste 150 de angajaţi provenind din 15 ţări. Ei sunt cea mai bună resursă pentru dezvoltarea proiectelor, diversitatea lor fiind crucială în evoluţia continuă a viziunii de proiectare. De la design interior sau de mobilier, până la instituţii publice, muzee şi masterplanuri, proiectele acoperă o arie foarte vastă de preocupări arhitecturale. David Chipperfield este implicat activ în fiecare proiect, de la etapa conceptului iniţial, până la construirea şi definitivarea construcţiei. „Credem că proiectarea de înaltă calitate este rezultatul procesului continuu de design şi comunicare intensivă. Lucrăm foarte mult împreună, pentru a asigura cele mai bune rezultate la nivelul integrării conceptului şi funcţiunii”.
În prezent, se află în desfăşurare peste 30 de proiecte, dezvoltate în Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, Belgia, Austria, SUA şi China. De curând, au fost finalizate mai multe lucrări importante cum ar fi Muzeul Literaturii Moderne din Marbach (Germania), Galeria Am Kupfergraben 10 din Berlin, două proiecte în SUA: Figge Art Museum şi Des Moines Public Library, The America’s Cup hospitality building „Veles et Vents”, în Spania şi Liangzhu Culture Museum, primul proiect realizat în China. Au fost câştigate peste 40 de competiţii naţionale şi internaţionale şi înmânate numeroase premii, printre care RIBA, RFAC şi AIA, dintre care, cel mai important, RIBA Stirling Prize, în 2007.
Aşa cum Chipperfield declară, „încercăm să creem ceva care este abstract şi contemporan, pe de o parte, dar influenţat în totalitate de temă şi funcţiune, acesta este ţelul nostru”. Aşadar, o arhitectură a contextului, a locului şi a funcţiunii. Calitatea produsului finit rezultă dintr-o atentă analiză a terenului, o înţelegere corectă a temei şi un concept bine controlat, concretizat în detalii arhitecturale specifice.
Într-un mod excepţional, clădirile sale reuşesc să se impună pe teren, sunt vizibile, devin repere, arată „contemporan”, dar, în acelaşi timp, par să fi fost acolo de foarte mult timp. Nu agresează prin prezenţă, dar nici nu trec neobservate. Mai mult, ele funcţionează foarte bine şi revitalizează ţesuturile urbane în care se află. De la obiecte de mobilier, la întregi ansambluri arhitecturale, fiecare lucrare, are o poveste proprie, care nu este povestea arhitectului în sine, ci povestea locului prin arhitect.
În paginile următoare sunt prezentate câteva dintre proiectele realizate în ultimii ani. Sunt proiecte diferite ca anvergură, destinaţie şi stil, toate sunt premiate şi, împreună, reprezintă doar o mică parte din ceea ce înseamnă David Chipperfield Architects.
Locuinţa privată din Corrubedo, Spania (2003 – RIBA Award), se află pe partea nord-vestică a coastei atlantice. Inserţia din frontul de clădiri, ce separă oraşul de ocean, se deosebeşte de construcţiile învecinate prin orientarea sa. În timp ce toate celelalte sunt orientate cu faţa spre oraş, aceasta se deschide cu totul către ocean. În acelaşi timp, reuşeşte să se integreze în înşiruirea de case, fără a crea notă discordantă, preluând parte dintre elemente definitorii ale acesteia.
Gormley Studio, Londra (2004 – RIBA Award), este amplasat printre clădirile industriale din nordul London’s King Cross Station. Clădirea trebuia să răspundă necesităţilor artistului, aceasta implicând spaţii deschise şi bine luminate pentru diverse activităţi, cum ar fi desen, pictură, sculptură, sudură sau şedinţe foto.
Des Moines Public Library, Iowa, USA (2006 – AIA Central States Region AWARDS, Leaf Award – Best Regeneration Project), împreună cu parcul în care este amplasată, constituie piesa de rezistenţă a unui mare proiect de dezvoltare urbană. Clădirea acţionează ca o legătură între centrul oraşului şi spaţiul verde nou creat. Pe de o parte, relaţionează cu edificiile din apropiere, pe de o alta, domină peisajul parcului şi creează spaţii dinamice.
Figge Art Museum, Davenport, USA (2006 – AIA Central States Region Awards; 2007 – NAWC Quad City Chapter Distinguished Award of Excellence), este conceput ca un catalizator în procesul de regenerare urbană. Prin designul său simplu, dar puternic în acelaşi timp, clădirea este menită a deveni un reper al oraşului şi un element de revitalizare a zonei.
America’s Cup Building „Veles et Vents”, Valencia, Spania (2006 – Leaf Award – Overall Project; 2007 – RIBA European Award, RIBA Stirling Prize shortlist, BEX Award for Outstanding Contribution to the Built Environment in Valencia, Mies van der Rohe Award shortlist), este rezultatul unei colaborări dintre biroul londonez şi b270 Arquitectos. Clădirea s-a dorit a fi punctul de atracţie al America’s Cup din 2003 şi opera principală din planul de reabilitare a portului industrial.
Museum of Modern Literature, Marbach, Germany (2005 – Beton Architecture Prize; 2007 – Deutscher Architekturpreis 2007 Commendation, Detailpreis Sonderpreis Beton, RIBA European Award, RIBA Stirling Prize) este o îmbinare între necesitatea de adaptare la amplasamentul pe un teren în pantă şi importanţa pe care trebuie să o aibă clădirea în sine, ca simbol. Atent încastrat în topografia locului, edificiul dezvăluie imagini diferite, în funcţie de punctul din care este privit.