Depozitările în perete sau upcycling-ul apartamentului de bloc

[mp_row]

[mp_span col=”2″]

[mp_text]

Text:
Ioana Păunescu
Foto:
Radu Malaşincu

[/mp_text]

[/mp_span]

[mp_span col=”10″]

„Mobilierul simplu, din PAL, s-a convertit în mecanism de proiectare şi de definire a spaţiilor. Pornind de la hol şi terminând cu mobilarea balconului, dulapurile şi spaţiile de depozitare sunt integrate în structura apartamentului şi devin, în mare măsură, şi element de finisaj: în fiecare cameră, minimum doi pereţi, iar în living şi dormitor – chiar trei pereţi sunt complet finisaţi cu… mobilier.” (Point 4)

Apartamentul de bloc, cea mai frecventă temă bucureşteană de discuţie şi de proiectare, de continuă îmbunătăţire, de reamenajare şi redecorare, se loveşte deseori atât de grinda ideilor preconcepute, cât şi de cea a structurii greoaie a anilor de construcţie ’50-’70 care fac greu, dacă nu imposibil de şters tiparele de locuire socialistă minimală. Aşadar, în cazul de faţă, un buget de 13 000 de euro şi un apartament cu două camere, de mici dimensiuni, în zona Obor, nu suna prea incitant, mai ales că bugetul se referea şi la renovarea completă, iar locuinţa avea o compartimentare interioară care nu putea fi modificată. Cu toate acestea, proiectul a reuşit să depăşească toate obstacolele de mai sus.

Ideea amenajării pleacă de la unificarea vizuală a spaţiilor, de la aerisirea imaginii de ansamblu printr-un plan vertical care merge prin toată casa. La prima vedere – o simplă placare, suita de fâşii verticale, albe sau bleu, închide în spaţiile din spatele său nu numai toate depozitările necesare apartamentului (dressing, debara, cămară şi cuier pentru intrare), ci şi toate echipamentele de încălzit, de aer condiţi­o­nat, şi electrocasnicele. „Grilele circulare de ventilaţie sunt un reper pentru ceea ce se află în spatele uşilor închise”, povesteşte arhitectul Justin Baroncea de la Point 4. Pe lângă unificarea acestor zone punctuale, sistemul de placări/depo­zitări mai are încă un rol ascuns, şi anume acela de a masca întreaga compartimentare la care nu s-a putut interveni „din raţiuni care ţin de sistemul structural al blocului” – adică de a dizolva ritmul nefericit uşă/zid/uşă într-o singură suprafaţă unitară.

Odată închis întregul ansamblu de finisaj de pereţi-mobilier-compartimentare, ne îndreptăm atenţia asupra pardoselii – mozaic tipic apartamentului de bloc din anii ’70 plus un parchet de stejar care nu numai că au fost păstrate, dar au şi fost reparate, completate, şlefuite şi relăcuite. Peste acest background, s-au mai aşezat câteva piese de mobilier, adică o canapea, o măsuţă şi, respectiv, un pat, cu detalii care fac tri­mitere spre zona de upcycling: patru prese de tâmplărie au devenit suport pentru blatul mesei de cafea din living; cutii de cafea, vopsite în alb, şi inele de cupru recuperate de la o lampă veche au devenit corpuri de iluminat; un furtun albastru de butelie a devenit mască pentru cablul aplicelor din dormitor – în dormitor, de altfel, mai remarcăm şi că blaturile noptierelor au prevăzut un loc (o gaură cu manşon din ţeavă de cupru) pentru cablul de încărcare a telefonului. Spaţiul bucătăriei, combinaţie de PAL alb şi sticlă galbenă, merge şi el pe acelaşi principiu al placărilor, iar zona de dining poate fi extinsă sau redusă prin manevrarea a trei blaturi rabatabile şi independente.

[/mp_span]

[/mp_row]