Design capitals. Berlin
Desemnat de către UNESCO, în 2006, City of design, Berlin numără peste 170 de muzee, mai bine de 300 de galerii de artă publice şi private, ample situri memoriale dedicate evenimentelor istorice şi politice ale secolului XX, precum şi o listă impresionantă de evenimente culturale şi de design, toate într-un spaţiu urban el însuşi muzeu în aer liber.
De la complexul Museuminsel (Insula de muzee), inclus în lista UNESCO în 1999 (care cuprinde, printre altele, şi renumitul Muzeu Pergamon, cu reproducerile sale arhitecturale la scară monumentală), la Centrul Internaţional pentru Design Berlin (IDZ); de la Muzeul şi Memorialul zidului Berlinului, la Colecţia de design industrial care include peste 160 000 de obiecte uzuale de design, uz casnic, jucării, textile, afişe politice din fostul RDG; de la Festivalul filmului de la Berlin, la Going Underground (competiţie de scurtmetraje proiectate, anual, pe ecranele metroului, al cărei câştigător este votat de călători), metropola oferă o cantitate uriaşă de informaţie, din toate domeniile. Deschiderea culturală, continua transformare urbană, dar şi publicul interesat de artă şi design, facilităţile oferite tinerilor artişti, numărul mare de instituţii educaţionale, precum şi o scenă de artă alternativă puternic dezvoltată fac din Berlin unul dintre cele mai vibrante centre de creaţie.
Puţine metropole se pot mândri cu o asemenea diversitate de evenimente culturale. Din zona designului, trebuie menţionat DMY (Berlin International Design Festival), desfăşurat anual, în iunie, precum şi Nightshift – Open Design Studios, când peste 50 de studiouri şi ateliere îşi aşteaptă vizitatorii cu prezentări de colecţii şi instalaţii. Arta contemporană beneficiază de numeroase evenimente consacrate: Theatertreffen (întâlnirea de teatru), care oferă publicului o selecţie de zece producţii remarcabile (şi adesea controversate) din cele câteva sute de spectacole anuale ale stagiunilor ţărilor de limbă germană; Bienala de artă contemporană de la Berlin (27 aprilie – 1 iulie 2012), iniţiată în 1996 şi considerată a fi un „art-lab” care experimentează trendurile contemporane; Festivalul internaţional de dans (Tanz im August); Art Forum Berlin sau Bienala europeană de fotografie (MdF Berlin).
Departe de a fi unitar, Berlinul cuprinde numeroase subcentre asupra cărora istoria sau mişcările sociale şi-au pus, în mod diferit, amprenta. Kreuzberg (loc de naştere al mişcării punk rock germane şi una dintre cele mai eclectice zone ale oraşului, un mix de artişti nonconformişti şi minorităţi, din care cea turcă are o pondere semnificativă) oferă comunităţii de design locaţii special create pentru freelanceri. ÏMA Design Village, proiect iniţiat de Marina Ostrowski şi Eyal Bursteino, este una dintre ele. O clădire industrială, construită în 1896, reamenajată, cuprinde atât spaţii special amenajate pentru birouri sau ateliere ale artiştilor şi zone dedicate expoziţiilor, cât şi apartamente de închiriat, pe termen scurt sau lung. În imediata vecinătate, Betahaus a strâns peste 120 de freelanceri (graficieni, programatori, fotografi, arhitecţi, designeri, avocaţi, jurnalişti sau bloggeri) în cadrul unui proiect colectiv, susţinut de o puternică platformă proprie de comunicare media, întins pe 1 500 de metri pătraţi de spaţiu de lucru. Tot în Kreuzberg are loc, în fiecare an, în mai, Karneval-Berlin, carnavalul culturilor, festival care include parade de costume, petreceri cu mâncăruri şi băuturi exotice şi evenimente de street art la care participă grupuri din peste 70 de ţări. Una dintre cele mai emblematice locaţii ale istoriei oraşului din ultimii 70 de ani se află tot în zona Kreuzberg, pe Friedrichstrasse; Muzeul zidului găzduieşte o colecţie amplă de fotografii, documente şi obiecte aparţinând celor care au fugit din Est, clădirea fiind amplasată chiar lângă punctul de trecere a frontierei (Checkpoint Charlie), în mare parte conservat.
În nord-est, în Prenzlauer Berg (cartier construit la începutul secolului, puţin afectat de război şi de perioada în care a aparţinut Estului), este centrul vieţii de noapte a oraşului. Pe lângă pub-uri, cafenele şi baruri, zona cuprinde numeroase studiouri ale tinerilor designeri germani, precum şi Mauerpark (parcul zidului), realizat cu ajutorul unei substanţiale contribuţii din partea fondului pentru mediu Allianz, care include o porţiune de 30 de metri din zidul Berlinului – loc popular pentru graffitti artists.
Potsdamer Platz
Inimă a metropolei şi important nod european de transport până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Potsdamer Platz a fost grav bombardat şi a rămas, până la căderea Zidului, un spaţiu pustiu, divizat între est şi vest. Unificarea a adus şi reconstrucţia zonei, care a devenit un important centru artistic, comercial şi de birouri. În afară de spaţiile expoziţionale dedicate – Muzeul de film al Berlinului, expoziţia permanentă Dali, inaugurată în 2009, care cuprinde peste 450 de piese ale excentricului suprarealist, sau de cea dedicată fragmentelor de zid – întreaga zonă urbană este, în sine, o expoziţie în aer liber. Mai multe sculpturi de mari dimensiuni, realizate special pentru situl pe care au fost amplasate, achiziţionate de Daimler Kunst Sammlung (colecţia de artă Daimler), sunt amplasate în zonele dintre clădirile de birouri, în mijlocul unor oglinzi de apă sau, cum este cazul piesei Gelandet (Aterizat, semnată Auke de Vries), suspendată pe terasa etajul 14 al clădirii Daimler Financial Services, fiind vizibilă din stradă. Potsdamer Platz a fost, în octombrie 2011, pentru a doua oară, centrul Festival of Lights – o iniţiativă exclusiv privată, anuală, organizată de Brigit Zander, unul dintre cele mai importante evenimente publice ale oraşului când, pentru 12 nopţi la rând, principalele monumente şi situri istorice ale oraşului primesc o cu totul altă lumină.
Berlinische Galerie
Într-o zonă rezidenţială construită în anii ’80 pentru International Building Exhibition, la câţiva paşi de Jewish Museum-ul lui Daniel Libeskind, se află Berlinische Galerie, un fost depozit din sticlă, construit în 1956, extins pentru a adăposti artă şi design „made in Berlin” din secolul XX. Pe lângă colecţiile permanente Heinrich Zille sau George Grosz, galeria expune şi creaţii ale tinerilor artişti contemporani.
Kulturforum
Ansamblul de clădiri a fost construit în anii ’50-’60, la limita fostului Berlin de vest (aproape de actualul Potsdamer Platz), cuprinzând mai multe construcţii cu design organic (arh. Hans Schaoun) precum şi Neue Nationalgalerie (Mies van der Rohe, 1968) – un spaţiu de expunere cu o suprafaţă de peste 5 000 de metri pătraţi, flancat de un pavilion din metal şi sticlă – lobby şi pavilion expoziţional. Colecţia galeriei cuprinde o amplă selecţie de piese, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea până în anii ’60, incluzând artişti precum Pablo Picasso, Ernst Ludwig Kirchner, Paul Klee, Max Beckmann sau Otto Dix.
Bauhaus-Archiv
Găzduind mai bine de 100 de obiecte, piese de artă şi artefacte, într-o clădire realizată în anii ’70 după planurile lui Walter Gropius, arhiva include, alături de fotografii, manuscrise, scrisori şi alte documente de epocă, piese de mobilier, ceramică, sculpturi, schiţe şi proiecte semnate de Walter Gropius, Johannes Itten, Paul Klee, Lyonel Feininger, Wassily Kandinsky, Josef Albers, Oskar Schlemmer, László Moholy-Nagy şi Ludwig Mies van der Rohe, dar şi de studenţii şcolii sau de discipolii artiştilor. Programul muzeului cuprinde expoziţii speciale, seminarii, workshopuri, concerte şi evenimente internaţionale (numeroase piese fiind, acum, expuse la Barbican Gallery of Art).
Haus der Kulturen der Welt
Considerată o emblemă a modernismului vestic, construcţia reprezintă o contribuţie americană la expoziţia internaţională de arhitectură INTERBAU 1957, ca expresie a liberului schimb de idei – un concept avangardist în acea perioadă în special în contextul divizării est-vest. Având atât spaţii pentru expunerea obiectelor de artă, cât şi auditorium pentru concerte şi teatru, sală de congrese şi spaţii academice, clădirea Casei culturilor lumii este situată în mijlocul Tiergarten, pe malul râului Spree. Este atât centru naţional pentru cultură contemporană non-europeană, cât şi gazdă pentru Premiul internaţional în literatură – Haus der Kulturen der Welt (decernat, acum, lui Mircea Cărtărescu), dar şi gazdă pentru Transmediale – unul dintre cele mai cunoscute evenimente berlineze, focusat asupra culturii contemporane şi a tehnologiilor media, care a aniversat în acest an a 25-a ediţie.
