Despre cărţi, artă şi proiecte frumoase cu Cosmina Chituc
Square Media printează fotografie de artă şi face grafică de carte. Dar şi ultragiclée print şi art book pornesc din acelaşi punct: să înţelegi că o lucrare este un întreg şi că o echipă înseamnă mai mult decât un singur om. Fapt valabil atât în cazul unei firme, dar şi în cazul extins al unei industrii; în consecinţă, la sfârşitul anului trecut au iniţiat o întâlnire-eveniment pentru cei care fac şi iubesc cărţile frumoase. Mai multe ne va povesti în continuare Cosmina Chituc, „sufletul” Carte cu Arte şi unul dintre cei mai entuziaşti susţinători ai printului de calitate.
Igloo: Square Media a fost de la început într-o relaţie strânsă cu arta, în sensul propriu, a avut conexiune cu lumea artistică, dar şi în sensul de meşteşug, de lucruri bine făcute.
Cosmina Chituc: Nu a fost neapărat o intenţie care a condus către acest fel de abordare a meşteşugului sau a relaţiei cu artiştii. Square Media este un mic atelier iniţiat de Alexandru Branişte şi Eugen Vasile în anul 2000, ambii pornind din zona de media şi dorindu-şi să construiască în apropierea artistului. Exista şi un racord personal şi unul ce ţinea de natura profesiei în această direcţie – de la un mic birou de layout şi dtp, dar şi din experienţa lucrului cu materialul printat a decurs în timp o completare firescă în sensul achiziţionării unui echipament de ultrachrome inkjet print de la Epson, iar apoi au urmat alţi paşi de dezvoltare. Primul sediu a fost în vechiul atelier al lui Florin Ciubotaru, în zona Unirii, iar prin 2008, deşi spaţiul era foarte plăcut, ne-am dat seama că era insuficient de mare pentru nevoia de finisaj a unei lucrări de artă sau pentru alte echipamente; ne-am mutat atunci lângă Politehnică, într-o clădire fost industrială în care acum se găsesc mici şi foarte variate ateliere sau tipografii şi unde ne-am putut dezvolta inclusiv zona de producţie comercială (afişe, postere, bannere, sisteme de afişaj etc.). De la noi clientul aşteaptă adesea pachetul întreg de servicii pentru că în România, faţă de alte ţări europene, specializarea strictă nu răspunde neapărat şi exigenţei calitative a produsului final. De exemplu, dacă ne referim la cărţi, atunci când faci grafică pentru o carte cu multă imagine, ideea nu ţine numai de punerea în pagină, ci şi, mai ales, de administrarea imaginilor. Or, dacă atelierul care se ocupă de aceste servicii nu gestionează şi tipărirea cărţii, atunci riscurile sunt destul de mari ca lucrarea să nu corespundă cerinţelor de calitate (autorul să nu ştie ce să ceară tipografului, alegerea exclusiv în funcţie de preţ să te pună în imposibilitatea de a obţine în print rezultatul dorit etc.). Este deci esenţial ca, deşi nu poţi acoperi prin resurse tehnologice proprii întregul lanţ al facerii unei cărţi, totuşi să convingi autorul să te lase să te ocupi şi de relaţia cu furnizorul de tipar pentru că s-ar putea ca un tipar prost să strice munca multor oameni.
Igloo: În 2012, aţi iniţiat, coordonat şi organizat un eveniment inedit – Carte cu Arte: UNAgaleria a devenit, timp de o lună, un loc de întâlnire pentru cărţi frumoase şi oamenii care le-au dat viaţă sau care au vrut să le afle poveştile. Cum se leagă partea de evenimente cu activităţile voastre curente?
Cosmina Chituc: Ne-am dat seama că noi mergem pe două drumuri care se intersectează: pe de o parte grafică de carte, pe de altă parte, print de calitate, în general de fotografie de artă. Încercăm să stimulăm aspectul calitativ al producţiei prin informarea cât mai bună a clienţilor, dar şi prin acţiuni care, deşi nu se înscriu într-o strategie permanentă pentru că până la urmă suntem doar un mic atelier de câţiva oameni, să dezvolte ataşamentul publicului către această calitate. Ecuaţia este foarte simplă: cu cât cererea serviciului pe care îl oferi creşte, cu atât te dezvolţi mai bine (or serviciul nostru este în aceeaşi barcă nişată a artistului/galeristului/curatorului şi a demersului său către public, un public pe care îl şi formează); iar la nivel de inserţie culturală, este evident că ne face plăcere ceea ce facem, că ne hrăneşte la nivel personal, prin urmare avem şi noi nevoie de susţinerea unei imagini a atelierului în care oferta de servicii este dublată de apetitul cultural. Ne-a devenit evident că, pentru ambele direcţii vom face anual cel puţin câte un eveniment. Anul trecut, cu sprijinul dlui. Mihai Mitrică, am participat la Bookfest şi am încercam să coagulăm o mică platformă de self-publishing: am vrut să aducem împreună, unele lângă altele, un anumit tip de cărţi şi autori care nu sunt nici cei mai „comestibili”, nici cei mai vandabili, nici cei mai întâlniţi în vitrina librăriilor, autori care au probleme de producţie, de difuzare, nu dispun de sistemul de promovare al unei edituri mai mari. Sunt mici editori/autori care produc tiraje mici de un fel de carte în care contează vizunea coerentă a întregului (de la idee la grafică şi tipar). Pentru ei, şi pentru noi, este important şi un anume tip de literă şi alegerea unei anume hârtii pe care tipărirea unei imagini complicate să spunem la nivelul subtilităţii tonurilor să reuşească, şi conceperea unei coperţi care să rezoneze cu interiorul ş.a.m.d. Ori această abordare a cărţii, în care informaţia nu este singura relevantă lecturii, duce către costuri mari de producţie. Ideea de la care am pornit, şi în participarea la Bookfest şi prin iniţierea evenimentului Carte cu Arte, a fost tocmai de a evidenţia acest produs atipic pe piaţa de carte românească, de a-l promova (pentru că altfel el se pierde printre sutele de titluri ale marilor edituri în librării) şi mai ales de a construi un loc comun în care cele 2-3 titluri ale unui editor să se alăture celor 1-2 ale unui autor şi celor încă 2 ale altui editor. Împreună creează un flux mult mai articulat decât separat, dar şi un spaţiu de dezbatere. Să creăm deci o platformă a aceloraşi preocupări, în care poţi găsi şi cartea în ediţie limitată şi cartea de autor şi cartea-obiect şi cartea în tiraj care se ataşează aceleiaşi idei. Am invitat astfel editori care să lucreze împreună şi care, pe parcursul unei luni întregi, să meargă mai departe decât simpla vânzare. Este un proiect deschis, abia închegat, care trebuie să se dezvolte, să cuprindă alte abordări, să depăşească un om sau un atelier şi să creeze o echipă.
Apoi, pe partea de print, în toamna lui 2009, am devenit atelier certificat Digigraphie® şi, în urma premiului obţinut de Nicu Ilfoveanu din partea European Central Bank (Annual Photography Award 2009), am organizat evenimentul MOSTRA care punea în discuţie tocmai printul de artă, cu exemple produse sub semnul Digigraphie® de noi. Apoi, anul trecut, am fost invitaţi de curatorii ediţiei a cincea a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală să propunem un proiect (IEEB fiind un eveniment amplu care se desfăşoară în mai multe spaţii, în această ediţie la Centrul Culturale Palatele Brâncoveneşti, la Victoria Art Center şi la Atelier 030202). Ne-am gândit la un tip de investigaţie care să meargă dincolo de print: am propus şi a fost acceptat un proiect cu o lucrare colectivă Nicu Ilfoveanu – Michele Bressan – Jan Eugen şi astfel s-a născut un atelier de print experimental, care migrează dincolo de standarde; e o forţare a limitelor atât în ceea ce priveşte imaginea, cât şi tehnica noastră de producţie (proiect susţinut de Epson România şi Mons Medius).
Din punctul meu de vedere, încep să iasă la lumină, destul de puternic, două trasee care ţin de producţia cotidiană pe care o face atelierul, dar care devin totodată discursuri culturale asumate public, ceea ce exprimă de fapt şi poziţionarea noastră distinctă; noi nu suntem un fel de „press the button, we do the rest”, ci ne propunem să facem şi altceva. Acest lucru vine şi dintr-o conştientizare a faptului că lucrăm cu un portofoliu de artişti, dar şi din încercarea, pe cât posibil şi pe cât ne pricepem, de a forma un public: anul trecut, am ţinut un mini-curs la Universitatea de Arte, o întâlnire cu studenţii anului I de la foto-video apropo de tehnologia de producţie a fotografiei de artă.
Igloo: În timpul care a trecut de când v-aţi început activitatea, în urma organizării şi participării la mai multe evenimente de profil, aţi simţit un interes crescut faţă de calitatea cărţii, faţă de calitatea printului? În lipsa unei industrii, a unei pieţe care să crească mereu standardele, este importantă, aşa cum aminteai, şi partea de educare a publicului.
Cosmina Chituc: Nu ştiu dacă am stimulat acest interes, dar ne-am străduit să participăm, alături de client (fie el artist sau galerist sau curator sau muzeu) la impulsionarea aceluiaşi mecanism, să facem echipă cu el, să-l convingem că opţiunea pentru o altă hârtie poate face diferenţa. De la un punct încolo încercăm să deturnăm intenţia pentru că trebuie să tragi de maşină (în sens generic) să poată mai mult, să poată de fapt ceea ce vrea lucrarea, mediul în care imaginea se aşterne cel mai bine şi nu doar principiul consumist ieftin-şi bun… şi-atât… E un meşteşug în joc, ca în orice altă tehnică artistică. Atunci când te apuci să faci pictură în ulei, trebuie să-ţi cunoşti instrumentele, pigmenţii, tipul de preparare a pânzei, pensula care îţi slujeşte cel mai bine ş.a.m.d. De ce n-ar trebui să ştii şi cam în ce constă partea de print dacă eşti fotograf?
Igloo: Aceste provocări ale fotografiei de artă sunt vizibile, mai mult sau mai puţin, şi în domeniul cărţii de fotografie de artă sau de artă / autor, care a stat în centrul evenimentului pe care l-aţi organizat în noiembrie-decembrie 2012.
Cosmina Chituc: E bine că discuţia noastră are loc la ceva distanţă de la eveniment, e bine să se decanteze experienţa înainte de a trage nişte concluzii. Acum când mă gândesc poate titlul n-a fost cel mai potrivit; propunerea noastră nu se referea doar la cartea de artă, ci în principiu la cartea a cărei realizare e o ştiinţă a facerii, care ţine de o artă şi a graficii, şi a tiparului, şi a finisajului, şi a distribuţiei în sensul comunicării cărţii spre un public cât mai larg. Deci nu ne-am referit neapărat la cartea de artă sau de fotografie de artă. Cartea în general, cartea tipărită, este un produs care îţi vorbeşte ţie ca şi cititor nu numai prin text. Sigur că, în general, cărţile care conţin şi imagini, deci, să zicem că, în mod preferenţial, zona de carte cu imagini, au o atenţie mai mare îndreptată asupra producţiei, pentru că dacă vrei doar un roman, de text, până la urmă te interesează să citeşti cartea şi nu neapărat hârtia. Deşi mie, personal, mi s-a întâmplat de foarte multe ori să-mi aduc aminte de anume cărţi pentru că tipul de hârtie sau fonturile folosite sau grafica copertei erau altfel.
De exemplu, altfel a fost şi broşura pe care am făcut-o atunci când am pornit evenimentul Carte cu Arte. Noi am gândit o mică publicaţie care să spună pe scurt povestea şi intenţiile evenimentului, însă care să reuşească acest lucru în spiritul evenimentului însuşi. Şi, credem noi, aşa a şi ieşit. Dar asta s-a întâmplat nu numai pentru că textul a fost scris într-un fel sau pentru că graficianul a optat pentru un anumit design, ci şi pentru că Master Print a tipărit bine şi datorită hârtiei oferite de Antalis România – deci şi detaliile de producţie au făcut diferenţa, iar această cărticică a fost reţinută/apreciată (chiar citită aş spune) şi din cauza modului în care au fost realizate printarea şi suportul.
Igloo: Coperta de carte la noi este, din păcate, foarte neglijată.
Cosmina Chituc: Aşa este. Deşi poarta de intrare într-o carte este tocmai coperta, iar opţiunile grafice şi tipografice acoperă o plajă foarte mare. Joaca aceasta ce dubleză conţinutul cărţii poate crea exact acea copertă potrivită pentru exact acel conţinut. La Carte cu Arte, miza noastră a fost aceea de a aduce laolaltă aceste cărţi în care preocuparea pentru detalii este evidentă. Pe lângă faptul că este mai eficient să vinzi atunci când ai o ofertă mai mare de cărţi bune, nu doar 2-3 titluri disponibile, am pornit Carte cu Arte şi din dorinţa ca aceşti jucători mai mici de pe piaţa de carte să se întâlnească ei înşişi, să-şi spună lucrurile care îi motivează sau deranjează. Nu ne-am propus, cel puţin la această primă ediţie, să vindem tot, deşi sigur că am fi vrut ca publicul să fie mai receptiv, ci mai ales să strângem rândurile. Pe 14 decembrie, la închiderea evenimentului, am avut o întâlnire cu participanţii, care s-a prelungit până târziu în noapte şi în care am încercat să tragem câteva concluzii, dar probabil că mai trebuie să treacă ceva timp până la unele reale. Poate ar fi bine să ne gândim la o perioadă mai scurtă pentru eveniment, ca oamenii să nu mai amâne vizita… poate că ar trebui regizat altfel, sunt multe posibile idei. Cu siguranţă trebuie îmbunătăţit şi asta vom vedea împreună cum.
Igloo: Se vorbeşte mult despre dispariţia cărţii tipărite, mulţi şi-au exprimat încrederea în digital şi online, şi totuşi cred că exact acest tip de carte pe care l-a promovat Carte cu Arte are toate şansele să meargă înainte, să iasă în faţă.
Cosmina Chituc: O astfel de carte e o lucrare în sine. De exemplu, o carte de fotografie de artă în 700 de exemplare este o ediţie de 700 de exemplare de fotografie de artă. Trebuie să conştientizezi lucrul ăsta pentru că el îţi dă, de fapt, raportarea la obiect şi sunt sigură că, dacă se va ajunge la o micşorare masivă a produsului tipărit, atunci cu siguranţă că produsul de nişă va fi cel care va rezista. Conceptul de print on demand va duce probabil la dezvoltarea de noi tehnologii care poate că vor înlocui producţia de tiraj mare. Deşi, personal, nu sunt în totalitate convinsă de această direcţie. Pe de altă parte cred că discuţia asta cu digital versus tipărit este destul de inutilă: există un nivel de lectură şi de cantitate de informaţie stocată digital pe care o poţi manevra mult mai uşor pe un device şi există o bucurie legată de cartea tipărită, fără ca cele două să intre în conflict. Cel puţin în ceea ce priveşte cartea despre care vorbim aici – pentru că în această carte tocmai aspectul producţiei contează foarte mult. şi de aceea spun că tocmai această carte nu va intra vreodată în conflict cu e-book-ul, ci doar va deveni probabil o preţiozitate solicitată de un anume tip de cititor. Este important să ştim cum le facem, pentru cine le facem şi ce facem cu ele după ce le facem…
Igloo: Una dintre concluziile sau observaţiile importante care au decurs din evenimentul Carte cu Arte a fost meritul AFCN de a fi dat şansa unor lucrări interesante să existe, unor autori buni să publice.
Cosmina Chituc: Administraţia Fondului Cultural Naţional reprezintă în opinia mea cea mai coerentă platformă de finanţare publică la noi. Eu însămi am făcut parte din echipe care au realizat multe cărţi cu finanţare primită din partea AFCN, cum sunt Steampunk Autochrome, Groapa de gunoi, Desene pentru Herina, Bucureşti-Brussel-Chişinău, Găsiţi şi pierduţi, Electro+, cărţi bune, cărţi premiate, cărţi expuse în cadrul unor târguri şi evenimente importante din afară sau cum este, cel mai recent şi proiectul nostru asumat, cartea lui Vladimir Bulat, Despre Ochiul de Veghe, lansată chiar la Carte cu Arte şi distribuită acum la Cărtureşti. Sigur că sunt multe lucruri de discutat legat de jurizare, de procentul alocat tiparului din finanţare, dar este important de subliniat că această structură, cel puţin în privinţa cărţilor, este una de natură să dea posibilitatea undiţei şi nu doar pe cea a peştelui. Apoi, un raport obiectiv şi de inventariere a producţiei editoriale a ultimilor ani, îţi arată că de fapt sprijinul AFCN a făcut posibilă apariţia unui număr foarte mare de carte bună în România.
Igloo: Aţi avut tot timpul o atitudine pozitivă, către mai puţine plângeri şi mai multe lucruri făcute. Dincolo de asta, ce credeţi că ar fi necesar/de dorit de la public şi de la piaţa locală pentru ca lucrurile să meargă şi mai bine, să fim mai mult înconjuraţi de lucruri frumoase şi bine făcute?
Cosmina Chituc: Să fim din ce în ce mai productivi, să ne vedem de treabă! Există bineînţeles şi mulţi alţi factori; de exemplu, dacă vorbim de fotografie de artă, dacă ar exista mai mult decât câteva proiecte izolate, anume o platformă constantă, sunt sigură că asta ar creşte şi publicul, şi nivelul de educaţie vizuală a publicului, şi, evident, producţia. Apoi, n-ar strica nici mai multă implicare din partea forurilor publice în domeniul cultural şi nu mă refer la structuri de finanţare, ci la o implicare directă, la program asumat constant. Comunităţile – pentru că oraşele sunt nişte comunităţi mai mari – se alcătuiesc pentru că aparţin aceluiaşi loc, în sensul cel mai larg al termenului. Dacă omul sfinţeşte locul, noi trebui să conştientizăm că avem un loc de lucrat. Iar pentru asta trebuie însă să lăsăm mai în urmă vanităţile: noi toţi avem vanitatea de a fi cei care fac primii nu-ştiu-ce sau cei care fac nu-ştiu-cum-altfel. Trebuie să fim împreună cu ceilalţi pentru un bun început şi va fi un timp şi pentru judecăţi estetice şi de valoare. Deocamdată cred că e timpul să punem osul să desţelenim grădina.
Igloo: Fiind un număr de început de an, poate ne dezvălui puţin din planurile pentru acest an.
Cosmina Chituc: Planurile de ianuarie sunt mai obosite decât iureşul de idei şi de muncă de noiembrie… Noi, la început de an, încercăm să tragem nişte concluzii asupra Carte cu Arte împreună cu participanţii editori, pregătind şi o carte ce va porni din ediţia abia încheiată, dar care va oferi ocazia discuţiei şi care va conduce către o nouă păţanie anul acesta. Tipografia Inkorporate Print ne sprijină în acest demers, iar hârtia va fi oferită de Antalis Romania. Ediţia întâi a încercat, alături de Universitatea Naţională de Artă, să transforme această carte într-un eveniment. Deci avem acum în plan ediţia a doua, ce va aduce, poate, alte provocări!
De asemenea, avem în plan un proiect mai mare care să stimuleze constant producţia şi expunerea de carte de acest tip, proiect pentru care ne gândim să atragem un finanţator privat şi ataşat. Cred cu desăvârşire în nevoia unui lucru asumat pe termen lung, iar o companie care înţelege beneficiul major al ataşamentului la un portofoliu de ţinută culturală, este cu siguranţă partenerul de care avem nevoie. Pentru că ne-am dat seama că nu evenimentul în sine trebuie să coste, ci ar fi mai bine ca banii pe care îi putem strânge să-i investim direct în facerea de carte şi în promovarea ei mai eficientă.
Ne propunem să dezvoltăm colaborarea cu organizatorii concursului Cele mai frumoase cărţi din România, cu Gala Bun de Tipar, cu Galeria Posibilă, cu Asociaţia pentru Artă Ilfoveanu, cu MNŢR, cu Jumătatea Plină, cu Atelierul de Grafică, cu voi evident (sic!), cu autori în care credem. Dar şi cu tipografiile cu care lucrăm constant, cu Antalis România, cu partenerii din media, cu Gaudeamus, cu Affichage Romania, cu Zenot Media. Cu alte cuvinte, deşi nu suntem nici editură, nici agent de fund-raising, nici agenţie de PR, încercăm să dezvoltăm ideea că nu trebuie să stăm separaţi gândind lucruri similare, ci să dezvoltăm echipa. Ne bucură mai ales faptul că am atras alături de noi parteneri cu aceleaşi preocupări de calitate ca şi ale noastre. Oameni care, ca şi noi, înţeleg că faci în cotidian cele necesare supravieţuirii, dar, după ora de lucru, dacă poţi să faci şi altceva, care te bucură, e ca o gură de oxigen.