Despre Expo Arte, noul centru cultural al Bucureștiului în dialog cu Mihaela Păun

Din 14 iunie 2018, Bucureștiul are un nou centru cultural aflat în subordinea Primăriei Capitalei. Acesta își propune să devină un motor de susţinere și promovare a artiștilor plastici și vizuali. Pentru a înţelege debutul poveștii, am întâlnit-o pe Mihaela Păun, directorul detașat al Expo Arte.

Manager cultural cu ani buni de experienţă, Mihaela visa în adolescenţă o carieră în teatru, fiind absolventă de UNATC. Destinul a avut însă alte planuri. Prin urmare, de pe scena Teatrului Nottara a ajuns în 1998 la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, unde și-a descoperit plăcerea și calitatea de bun organizator. În 2006, a devenit director al ARCUB, reușind, printre multe alte proiecte, să reintroducă în viaţa activă a orașului Hanul Gabroveni. Prin Expo Arte, Mihaela își dorește o coagulare benefică a comunităţii artiștilor locali. Și crede într-un viitor în care cozile la muzee ori galerii de artă să devină și la noi ceva firesc.

Ce își propune noul centru cultural, Expo Arte?
Ca și în cazul Hanului Gabroveni, la care am lucrat cu toată bucuria și care a ieșit extraordinar, relaţia mea cu noua instituţie este, la început de drum, una de dragoste și ură. În cazul Hanului Gabroveni, iniţial nu am înţeles ce aș putea face eu cu o ruină și, în final, a ajuns să fie un proiect de care sunt mândră. Ușor-ușor, am început să iau contact cu lumea artistică din zona artelor plastice și să văd mai clar nevoile comunităţii artistice: lipsă de spaţii, de susţinere financiară, logistică, dorinţa de a se conecta la lumea creativă internaţională și am realizat că sunt foarte multe de făcut. La baza apariţiei acestei instituţii a stat o propunere mai veche a președintelui Uniunii Artiștilor Plastici, Petru Lucaci, care iată, s-a concretizat.

Scurtă radiografie a lumii artelor plastice românești  din acest moment:
Dacă în teatru și film există mai multă susţinere, lumea artiștilor contemporani – arte plastice, sculptură, pictură –, care poate nu sunt atât de bine înţeleși, nu a beneficiat de multă expunere. Vorbim despre artele viitorului și trebuie să fii capabil să vezi minunea de dincolo de văluri – acest nou job îmi dă de înţeles că dincolo de aparenţe ţi se revelează ceva foarte frumos. Avem mult de muncă, dar asta este ceva care mă motivează, mă provoacă.

Cred cu tărie că acest nou centru cultural va reuși nu numai să acopere niște nevoi, niște goluri uriașe, ci chiar să creeze un nucleu artistic de oameni care să se regăsească, care să se ajute reciproc, un punct de sprijin de care era nevoie în acest domeniu. Sper să reușim pentru anul viitor să ne conectăm cu lumea artistică, încerc să văd ceea ce își doresc artiștii, ce spaţii există etc. Sper să avem și sprijinul Primăriei, pentru că există deja multe planuri și propuneri.

Apropo de spaţii, care va fi relaţia cu orașul? Se are în vedere și activarea unor spaţii deosebite prin expoziţii?
Expo Arte va prelua câteva dintre spaţiile aflate în administrarea Uniunii Artiștilor Plastici, ca de exemplu galeriile din București (Orizont, Simeza etc.) pe care le vom pune la punct în funcţie de nevoi. Există, pe de altă parte, dorinţa de a descoperi spaţii de patrimoniu, actuale răni ale orașului, care pot fi recuperate și redate publicului, fie că vorbim despre cultură, educaţie ori sănătate. Bucureștiul este unul dintre puţinele orașe în care avem fabrici aproape de centru.

Unele dintre ele sunt abandonate și ar putea primi un imbold din partea autorităţilor locale pentru a fi reintegrate în viaţa orașului. Acesta va fi unul dintre obiectivele majore ale Expo Arte, de a identifica și reabilita asemenea locuri. Un exemplu este Uzina Electrică a Bucureștiului pe care o vizez de prin 2009, un spaţiu foarte frumos de aproximativ 3.000 mp din cărămidă, unde ar putea avea loc expoziţii. Mai există Combinatul Fondului Plastic, cu un potenţial extraordinar de a crea un oraș al artiștilor contemporani, întins pe 20.000 mp, în care să existe ateliere, hale de producţie, restaurante, magazine.

E nevoie nu numai de spaţii mari care să îi adune pe toţi artiștii, ci și de mici ateliere în locuri deja existente care trebuie repuse în funcţiune. Cred că ar fi o soluţie pentru a detensiona puţin starea de nemulţumire a artistului care își dorește să iasă la suprafaţă și nu are unde, nu are condiţii.

Unde va funcţiona Expo Arte?
În procesul de organizare a Expo Arte am ajuns la o altă dragoste a mea, clădirea ARCUB din strada Batiștei, pe care îmi doream oricum să ajung să o consolidez. Am cerut-o pentru birouri și pentru consolidare și mi-a fost acordată spre administrare. Este de fapt și sediul copilăriei ARCUB, ani frumoși și plini de provocări.

Ce artiști vor fi susţinuţi?
Îmi doresc foarte tare ca Expo Arte să fie un sprijin real atât pentru artiștii din Uniunea Artiștilor Plastici, cât și pentru cei independenţi. Un vis mai vechi de-al meu, de la ARCUB, este cel de a iniţia rezidenţe artistice, culturale, care să vizeze artele vizuale pentru a-i conecta pe creatori cu lumea artistică din afară. Artiștii străini pot veni să creeze în România împreună cu artiști locali, după cum artiștii de aici pot pleca în centre de rezidenţe internaţionale. Mi-aș dori să existe și în București măcar un centru dedicat rezidenţelor – poate un fel de hotel de rezidenţe.

La ce altceva trebuie să ne așteptăm de la Expo Arte?
Mă impresionează mereu să văd în alte orașe muzee și spaţii în care copiilor și tinerilor li se insuflă interesul pentru tehnică, știinţă și chiar pentru igienă. Aici se află ABC-ul generaţiilor viitoare, cred că toate centrele culturale trebuie să aibă o latură educativă. Astfel îţi educi viitorul public, dar și pe viitorii creatori. Artiștii ne pot ajuta să ne identificăm cu arta lor, să ne simţim parte a unei comunităţi.

Totul e să existe un schimb bun de energie. Iar noi, administratorii publici, indiferent de profil, trebuie să deservim comunitatea, să creăm condiţii, să sprijinim, să oferim o bază de dialog și energie pentru ca lucrurile să meargă mai departe. Sper ca în această nouă experienţă să trăiesc frumos și să îi ajut și pe cei întâlniţi pe drum să trăiască o poveste frumoasă alături de mine.

Material apărut în Banchiza Urbană #11