Despre Garnier și vilele sale

Pe malul italian al Mediteranei, în Bordighera, celebrul arhitect al operei pariziene, Charles Garnier, a construit trei vile. Fiecare a avut personalitatea și destinul său. Totul a început în 1871, după întreruperea lucrărilor la Operă datorită războiului și turbulențelor politice. Iubitor al luminii și climei mediterane Garnier s-a retras din Paris la Menton. Acolo a decis să-și construiască o vilă pe litoral.

IMG_8407

În Bordighera a găsit un teren cu deschidere nemijlocită spre mare, ocupat însă de o capelă utilizată ca școală de băieți. Pentru a-l obține, a oferit primăriei pe lângă o sumă considerabilă și un proiect pentru o nouă școală locală.

Vila cochetă pe trei nivele a fost concepută cu două terase, numeroase camere relativ modeste, două mici saloane și o generoasă sală de mese.

IMG_8463

IMG_8409

IMG_8410

Garnier și-a a găzduit aici pe lângă familie, prieteni din lumea literelor și artei.

IMG_8435 IMG_8436

Fanteziile imprimate de unii dintre ei pe pereții de la intrare s-au păstrat până astăzi.

IMG_8411

IMG_8414

Turnul numit de autor ”mon mirador” este de influență maură.

IMG_8420

El oferă cu generozitate ceea ce probabil fascinează pe fiecare dintre noi în contemplarea orizontului: pierderea în infinit.

IMG_8425

Cel din afară, ca și cel dinăuntru.

IMG_8440

Așa se face că turnul, ca și vila, au devenit elemente de referință pentru arhitectura de pe Riviera.

IMG_8455

La fel de fermecătoare este grădina, pe care arhitectul a proiectat-o împreună cu fiul său Christian și cu botanistul și peisagistul german Ludovic Winter.

IMG_8430

Inspirat de condițiile climaterice, Winter a introdus pe Riviera italiană cultivarea palmierilor și altor numeroase specii exotice.

IMG_8447 IMG_8448

O pasiune personală s-a extins într-o industrie lucrativă și a dat numele regiunii ”Riviera dei fiori”.

IMG_8452

Iubitorii plantelor de pretutindeni beneficiază de ea și în prezent. Și tot până în prezent s-au păstrat în împrejurimi câteva parcuri create de el care pot fi vizitate.

IMG_8457

Din 1954 imobilul aparține congregației călugărițelor ”Sfântul Iosef de Aosta”.

IMG_8449

Ele au transformat-o într-o pensiune elegantă, romantică și desuetă.

IMG_8416

Deschisă oricărui doritor ea oferă astăzi privilegiul vacanței rezervat în secolele trecute unui număr restrâns de ”aleși” ai sorții.

IMG_8439

A doua vilă, școala promisă și proiectată de Garnier, s-a remarcat printr-un concept progresist al epocii. Ea a prevăzut nu doar o secție pentru băieți ci și una pentru fete, plus o grădiniță. În prezent edificiul adăpostește primăria din Bordighera.

IMG_8372

La cea de a treia, Villa Etelinda, m-am bucurat de o vizită ghidată.

În astfel de cazuri îmi place să mă las surprinsă de generozitatea ghidului, fără anticipări. Admit însă că mi-am închipuit niște saloane cu mobilă demodată luminate de candelabre prăfuite, amintind de o glorie trecută.

IMG_8476

În schimb, împreună cu ceilalți doi vizitatori ne-am trezit intrați într-o scenă de Fellini. Pentru achitarea biletului de intrare am primit o chitanță dintr-un bonier datat 1940, pe care am fost rugați să o păstrăm ca amintire. Am intrat într-o singură încăpere încărcată de obiecte ce nu păreau a comunica unul cu celălalt.

IMG_8478

Apoi am fost imobilizați pe scaune, cu ochii lipiți de un ecran și – cu candida logoree cu care numai ghizii locului sunt înzestrați – am fost îngropați două ore sub o avalanșă de amănunte.

Se pare că bancherul Bischoffsheim a contribuit la finanțarea costurilor cu mult depășite pentru terminarea renumitei Operei. Admirând vila din Bordighera a arhitectului devenit celebru, el i-a comandat o replică mai somptuoasă pentru el și înalta sa societate. Pe ecran am admirat fotografii decolorate cu splendidele saloane. Ni s-au dezvăluit detalii din perspectivele pictate de Monet pe terasa vilei, inclusiv un pin ars și spintecat de fulger în plan secund. Am mai aflat că vila a adăpostit printre alte personaje celebre pe Regina Margherita a Italiei, Louis Pasteur precum și the Queen Mother a actualei regine a Angliei. Abia în ultimul sfert de oră al interminabilei prelegeri am fost în sfârșit invitați să parcurgem în persoană edificiul. Scena din Fellini s-a transformat într-una din Marile Speranțe ale lui Dickens.

IMG_8486

Am străbătut în semiîntuneric ca niște năluci două etaje cam pustii cu uși închise.

IMG_8484

Singurul lucru care a mai rămas de admirat în întregul edificiu este terasa cu replica turnului devenit emblematic.

IMG_8487

La îndemnul ghidului am descoperit în plan secund pinul spintecat din tabloul lui Monet, regenerat, înalt și verde.

IMG_8492

Apoi ne-am aventurat pe scărița spiralată de metal proiectată de Gustave Eiffel, ne-am consolat cu superba vedere panoramică și ne-am rugat împreună pentru fonduri de renovare și timpuri mai bune.

IMG_8495

IMG_8503