Dincolo de Poteca bătătorită

POTECA înseamnă arhitectură, design şi creaţie, dar şi un exerciţiu de respiraţie şi armonie cu natura în spaţiul urban. Alexandru Gheorghe, peisagistul studioului, este foarte ataşat de plante şi se ocupă cu designul grădinilor private, de cel puţin şapte ani. Valentina Puzderca e cea care vine cu input legat de texturi, armonie, materiale noi, fiind arhitectul de interior şi totodată omul meticulos (câteodată prea meticulos). Arhitectul Mihai Puzderca e definit de creativitate în inovaţie, dar tot el e şi tehnicul, de cele mai multe ori el este omul cu soluţiile, iar Sofian Moumene este CG artist, valoros pentru creativitatea şi pasiunea lui pentru creaţia digitală 3d şi cu dorinţa de a aduce la realitate lucrurile imaginate şi produse digital.

interviu de: Ioana Casapu n Foto: Poteca Studio

Povestiţi-mi despre voi. Cine sunt oamenii din POTECA Studio şi care sunt backgroundurile lor? Cum şi când aţi fondat proiectul şi care e mindsetul care vă defineşte? POTECA Studio a devenit realitate în momentul în care noi patru alături de alţi prieteni am conştientizat că putem realiza mult mai multe ca grup, cu atât mai mult cu cât avem dorinţe comune privind peisagistica, arhitectura şi designul. Experienţa cumulată face ca POTECA Studio să fie de fapt un grup creativ pregătit pentru aproape orice fel de proiect, iar acest aspect este cu siguranţă unul dintre motivele pentru care credem că suntem în di­recţia corectă. Ideea de a realiza ceva împreună a existat de mai mult timp, dar în 2012 am început să vorbim despre ce am putea face concret, iar lucrurile au început să se contureze mai ales după ce am reuşit (după căutări de trei luni) să găsim un nume care să ne definescă. Această căutare ne-a pus în faţa unor întrebări destul de importante: cine vrem să fim, ce vrem să facem mai exact, ce ne reprezintă, iar alegerea unui nume românesc a fost firească: urmăm un drum care ne duce către scopurile propuse, oricât de dificil ar fi, un drum mai puţin umblat (o POTECĂ) – doar am rămas în Ro­mânia şi vrem să facem ceva diferit, de calitate. Aşa a apărut POTECA: de la discuţii relaxate în momente plăcute înconjuraţi de prieteni. Suntem legaţi de orice şi oriunde există design, ne pasionează inovaţia, dar cel mai mult vrem să ne implicăm în dezvoltarea designului românesc. Un lucru care ne defineşte destul de bine este faptul că trăim fiecare proiect, ne implicăm direct, lucrăm cu pământul, cu plantele cu materialele, aducem oameni pasionaţi împreună, şi când realizăm proiectele şi când vine momentul să ne bucurăm de rezultat.   Aţi integrat plante în designul obiectelor şi spaţiilor, iar acest lucru a devenit semnătura voastră. De unde vine conceptul şi ce planuri mai aveţi în această zonă? Conceptul porneşte de la dorinţa noastră de a integra armonios natura în viaţa şi designul contemporan. Ne-am propus să lăsăm acest lucru să ne definească, pentru că opţiunile sunt atât de variate. Sigur că nu renunţăm la şansa de a aborda şi alte concepte, pentru că natura este o sursă ine­pu­izabilă pentru produse şi proiecte mai mult sau mai puţin legate de plante.   Cât de greu (sau de uşor) este să procuraţi plantele şi care este procesul prin care ele sunt integrate în designul de spaţiu sau obiect? Care este durata lor de viaţă? Nu este întotdeauna uşor de procurat plantele, dar partea importantă este cea de documentare, apoi intervine partea de procurare. Tot procesul de procurare consumă timp, având produse sau proiecte cu plante din diferite colţuri ale lumii. Uneori se întâmplă să descoperim anumite plante şi de la ele să pornim cu ideea produsului sau instalaţiei. Durata de viaţă a plante­lor depinde de întreţinerea lor, dar de regulă utilizăm plante perene, deci cu o durată de viaţă cât mai mare. Încercăm să nu sacrificăm plante de dragul esteticii, dimpotrivă, chiar am folosit pentru două instalaţii plante din pajişti uscate pentru sculpturalitatea formei şi cromatica plăcută.   Povestiţi-mi despre spaţiile şi instalaţiile pentru care aţi semnat designul în ultimul an. În ultimul an am mers pe mai multe planuri. Am avut o serie de instalaţii temporare cu plante pentru evenimente private şi publice. Vicomte A., Ska­nska, Pukka Food, RetroFuture, am organizat şi realizat Inside-Out, eveniment colateral din cadrul Romanian Design Week, am reuşit să conturăm şi să producem produse, am „înverzit” şi restaurante: Terasa Clubului Con­trol, Restaurantul Stadio şi Shiftul din Piaţa Icoanei şi în tot acest timp am reuşit să ne ocupăm şi de proiectele de arhitectură şi peisa-gistică ce se desfăşoară în mod firesc pentru un studio de arhitectură.   Cel mai drag proiect la care aţi lucrat? În momentul de faţă, cel mai drag proiect nouă este cel de la Carol 53, „In­side Out” – un eveniment colateral Romanian Design Week, unde am fost organizatori, dar unde am realizat şi instalaţia „Dumbravă”. Conceptul de bază al instalaţiei a fost să aducem exteriorul la interior, să creem o at­mos­feră naturală atipică într-un spaţiu antropizat. Partea frumoasă a fost că am pornit fără limitări, ajungând la o idee aparent imposibil de realizat pentru noi la acel moment: să umplem o cameră cu apă, să producem o ploaie din tavanul înalt de 8 metri, unde totul e observat dintr-o cameră învecinată ce are pardoseală din iarbă na­turală, pe care stai şi priveşti o pro­iecţie prin ploaie, cu timelaps-u­rile germinării unor plante, simţind mi­ro­sul de iarbă, sunetul de ploaie. Tot pentru această instalaţie am conce­put şi banca parametrică numită „Popas”, ce face parte din aceeaşi poves­te de inversare interior-exterior, având forme fluide de dealuri. În numai două zile am reuşit să în­cepem construcţia instalaţiei. Partea cea mai frumoasă e acel heirup comun, pauza când priveşti ce ai reuşit să faci şi mo­mentul când realizezi că o să iasă mai bine decât te aşteptai. Am reuşit să facem o ins­talaţie complexă, într-un timp limitat, dar cu un rezultat spectaculos.   Dar proiectul ideal? Fără limitări de buget şi frâu liber imaginaţiei, ce aţi crea? Un proiect fără limitări nu este în mod necesar cel ideal. E drept nu credem că este vreun coleg arhitect care nu visează la clientul cu totală încredere şi dedicare pentru creaţia lui. Probabil proiectul ideal ar fi unul public în care să se implice atât arhitectul, cât şi arhitectul de interior, peisagistul şi artisul, un amestec bine planificat de concepte şi idei ce ar produce un spaţiu cultural multifuncţional dedicat interacţiunii unei comunităţi sau a unor grupuri de oameni cu designul.   Cum arată spaţiul vostru de lucru? Ce plante găsim aici? Spaţiul nostru de lucru este o colecţie de idei realizate, în curs de realizare sau doar la început. În fiecare colţ există un lucru inedit, un mic test sau încercare, plante de tot felul şi bine înţeles o dezordine ordonată. Plantele noaste se înmulţesc cu fiecare lună, când vin din diferite colţuri ale lumii comenzile şi încep testele. Avem deja cunoscutele plante aerofite din Malaysia şi Guatemala, mai multe specii de licheni colectaţi de noi din Danemarca, Germania şi, desigur, din pădurile noastre frumoase, muşchi islandez sau ciulini de bărăgan, pentru că îi iubim, o plantă frumoasă poreclită „puppy years” şi încă alte multe plante pe care le vom utiliza în proiectele viitoare.   Ce preferaţi: un spaţiu public, în care oamenii pot interacţiona cu mediul sau unul privat – de exemplu apartamentul unui client care îşi doreşte ca locuinţa sa să devină o mică grădină? În mod clar, spaţiul public este locul în care ne place să ne desfăşurăm, dar spaţiul privat este un mediu premergător pentru proiectele noastre. Atunci când beneficiarii vor plante la interior, fie în birou, localuri, instituţii sau locuinţă personală este clar că vor vrea spaţii de calitate şi în mediul urban. Una dintre temele noastre de lucru permanente este reinterpretarea utilizării plantelor în designul interior contemporan. Odată cu pregătirea de soluţii noi pentru introducerea plantelor în locuinţe moderne sau alt fel de spaţii, noi considerăm că promovăm importanţa contactului cu natura în forma ei cea mai simplă şi nealterată. Mulţi dintre noi refuză plante la interior, pentru că au nevoie de atenţie, de timp şi răbdare, iar uneori poate părea că efortul de a îngriji o plantă sau o instalaţie cu plante nu corespunde cu beneficiile oferite. Dar venind cu soluţii noi pentru stilul nostru de viaţă modern, plantele pot fi introduse într-o locuinţă, iar beneficiile vor fi mult mai mari decât efortul de a le îngriji.   Vetiver sau muşchi? Vetiver este o plantă specială, o iarbă decorativă, iar noi iubim genul ăsta de plante versatile, iar parfumul o face cu atât mai deosebită. Dar muşchiul, numeroasele specii de muşchi şi lumea lor microscopică este mult mai atractivă pentru noi, cu atât mai mult cu cât în ultimele proiecte am utilizat terarii şi suprafeţe interioare şi exterioare acoperite cu muşchi. Muşchiul este clar alesul nostru şi lucrăm cu diferite specii încă de la primele proiecte, iar partea cea mai frumoasă este că tot timpul reuşim să descoperim lucruri noi despre ei şi să aducem noi specii.   Alegeţi trei spaţii tradiţionale din Bucureşti pe care le-aţi îmbrăca vegetal şi povestiţi-mi ce aţi face cu ele. În primul rând, cea mai mare schimbare din aspectul contactului cu natura şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii în oraş ar putea fi reintegrarea urbană a râului Dâmboviţa în viaţa socială. Un proiect de asemenea amploare nu poate fi făcut decât alături de alte studiouri de arhitectură şi în special cu participarea celor pasionaţi de natură, atât prin intervenţii peisagere ­– urbanistice directe, cât şi prin evenimente culturale şi activităţi legate de apă. Din punct de vedere vegetal, Dâmboviţa găzduieşte numeroase specii de plante, cât şi avifaună, prin urmare renaturalizarea râului cu ajutorul planificării şi designului poate fi un prim pas. Oricine se arată interesat de un astfel de proiect este binevenit să ni se alăture. Noua piaţă a Universităţii este un loc în care noi visăm de ceva timp să avem cel puţin o intervenţie. Avem o serie de instalaţii şi un pavilion pe care ne dorim să-l amplasăm pe o perioadă cât mai lungă de timp. Evident, un astfel de proiect necesită mai mult decât pasiune şi design bine făcut, are nevoie de susţinerea administraţiei locale şi un context favorabil. În viziunea noastră, „Bucureştiul oraş Grădină” poate fi un element-cheie în brandul de oraş şi mai mult decât orice, Piaţa Universităţii poate stabili un precedent pentru toate oraşele din România, devenind un loc al creaţiei şi inovaţiei, un loc ce favorizează contactul cu comunitatea într-un context urban plin de vegetaţie şi spaţii de care ne putem ataşa cu adevărat. Plantele româneşti, plante ruderale şi cele ornamentale, pot exista în acest spaţiu, iar bucuria de a lucra cu plante şi de a îţi petrece timpul liber într-un astfel de spaţiu este cu atât mai mare cu cât o asemenea intervenţie vine cu propria identitate şi cu un ambient unic. Când vine vorba de spaţii înverzite în Bucureşti, probabil cel mai frumos lucru care se poate întâmpla este o campanie de dezvoltare a unor reţele de grădini pentru spitale şi clinici. În sistemul sanitar este loc de numeroase îmbunătăţiri şi poate „healing gardens” pare un concept prematur, dar considerăm că niciodată nu este prea devreme pentru a crea spaţii plăcute de linişte şi relaxare, gândite şi planificate în concordanţă cu nevoile fiecărui tip de pacient. Importanţa unui mediu cât mai relaxat într-un context cum este cel al spitalelor este fără îndoială foarte mare şi cu siguranţă lipseşte cu desăvârşire. Cum am înverzi aceste spaţii? În primul rând am îmbunătăţi spaţiile existente cu specii horticole ornamentale asociate într-un design ce oferă o atmosferă specifică necesară relaxării şi optimismului. Vedem spaţii intimizate cu vegetaţie şi texturi vegetale, dar şi spaţii deschise de interacţiune direct cu plantele, dar mai ales cu persoanele din jur. Plantele oferă bucuria de a atrage şi a implica mult mai mulţi factori, comparativ cu un simplu material. În concluzie, oricare ar fi spaţiul, oricare ar fi bugetul sau problemele ridicate, întotdeauna încercăm să lansăm o stare de bine mai mult decât esteticul sau intriga soluţiilor alese.