Espace Bienvenüe

Construit pe un teren de aproape 7 hectare în Cité Descartes Cluster din Marne la Vallée – un „mic oraş” creat în anii ’60 la periferia Parisului cu scopul precis de a găzdui un nou nod de cercetare şi educaţie în mijlocul unei suprafeţe verzi, alături de spaţii rezidenţiale şi comerciale, noul sediu al Pôle Scientifique et Technique Paris Est (PST) a fost botezat Espace Bienvenüe, un nume pe care şi-l merită pe deplin.

Text: Ioana Diaconu
Foto: © Luc Boegly

Spaţiul răspunde nevoilor programului impus de Ministerul Ecologiei, Dezvoltării Durabile şi Energiei, şi anume de a aduce sub un singur acoperiş facilităţile de educaţie şi cerce­tare ale ministerului şi de a crea un centru de excelenţă dedicat oraşelor durabile. Prin această iniţiativă s-a urmărit dezvoltarea unui pol de cercetare axat pe tehnologii verzi, unul dintre cele mai mari centre din lume dedicate sustenabilităţii urbane, încurajând dezvoltarea unei noi abordări în proiectarea, construcţia, dezvoltarea şi administrarea oraşelor. Clădirea care urma să adăpostească acest centru trebuia să fie capabilă să întrupeze o nouă abordare a amenajării spaţiului urban, să aibă o arhitectură funcţională şi o abordare durabilă susţinută de certificări în domeniu. Soluţia arhitectului a fost aceea de a aduce proiectul la punctul de convergenţă dintre cele mai înalte standarde în cercetare şi un spaţiu verde, care să invite la destindere. Conceptul arhitectural se bazează pe ambiţia de a crea un eveniment urban de excepţie, care să întrerupă ritmul monoton al peisajului printr-o schimbare de perspectivă. Ca o extensie a intereselor ecologice ale centrului, acoperişul ondulat de beton, învelit de o grădină amenajată, constrastează puternic cu vecinătăţile. Această terasă se constituie într-un parc generos ce oferă o vedere panoramică asupra împrejurimilor. Contrastul dintre scenariul compact al clădirilor din nord şi spaţiul deschis al terasei contribuie la crearea unui peisaj urban aparte. Arcada acoperită de fâşii de vegetaţie şi ma-gazii de lemn sub semnătura artistului japonez Tadashi Kuwata se aseamănă unei mişcări tectonice care dezvăluie treptat pri­veliştea văii şi a pădurilor din apropiere. Baza terasei aduce un omagiu ingineriei civile care face obiectul activităţii unuia dintre ocupanţii clădirii, un placaj de beton de 200 de metri lungime ce a necesitat soluţii tehnice excepţionale din partea inginerilor de structuri. Turnarea unui bloc compact de beton a permis accentuarea aspectului monumental al ansamblului, în timp ce montarea luminatoarelor cu deschidere amplă, alături de vitrajul faţadei, au rezolvat problema influxului de lumină naturală. Dincolo de soluţiile tehnice, terasa-acoperiş joacă un rol important în termoizolare, permiţând retenţia căldurii pe timp de iarnă şi păstrarea aerului răcoros pe timp de vară. În plus, apa de ploaie este captată şi îndreptată spre irigarea plantaţiilor. Amenajarea grădinii a fost gândită de peisa­gistul David Besson Girard, alternând brazde alungite cu mozaicuri de plante, care alături de structurile de lemn creează un spaţiu optim pentru plimbare şi relaxare, la 4 metri deasupra solului. La adăpostul acestei terase monumentale se află o structură flexibilă, cu funcţiuni multiple, printre care o bibliotecă, un centru de conferinţe, restaurant, săli de fitness şi laboratoare. Zona birourilor este concentrată în clădirea adiacentă, o construcţie de 25 000 mp cu o deschidere panoramică asupra terasei. Însumând 40 000 mp construiţi, proiectul pare să fi atins echilibrul perfect între formă şi conţinut – o clădire ce respectă cele mai înalte standarde de eficienţă energetică, dedicată cercetării de vârf în domeniul dezvoltării durabile.