Fântâna Mariei Tănase
„Dacă se va putea şi nu va fi greu aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apă să se facă o fântână”
– fragment din Testamentul Mariei Tănase
Tot mai puţini ştiu astăzi cine a fost Maria Tănase. Sau dacă ştiu, le lipseşte interesul pentru opera sa, născută din şi axată pe folclorul românesc. Anul acesta (2013) se împlinesc 100 de ani de la naşterea şi 50 de la moartea celei mai importante interprete de muzică populară, care, la numai 25 de ani, reprezenta România la expoziţia universală de la Paris şi apoi, un an mai târziu, la New York. Adevărat geniu al cântecului popular, Maria Tănase a reuşit, prin opera sa, să ducă creaţia populară la nivelul marilor valori culturale europene, culegând, prelucrând şi interpretând peste 400 de cântece autentice, din toate regiunile ţării. Deşi faima artistei a depăşit graniţele naţionale, adevărata amploare a creaţiei sale nu poate fi ruptă de pământul în care a ales să trăiască şi să creeze până la sfârşitul vieţii, simţindu-se, ca nimeni altcineva, vital legată de pământul românesc. Toţi cei care au avut şansa să o cunoască au mărturisit o admiraţie necondiţionată.
„..am convingerea că femeia aceasta a fost sortită să scormonească sufletul poporului nostru până-n străfund, să-i smulgă comorile de cântece şi înţelepciune, să ne strecoare, reamintindu-le, fiorul veşniciei şi, prin forţa ei interpretativă, să zvârle pretutindeni în lume lumina lor inedită, obârşită de straturile vulcanice ale melodiei şi filozofiei noastre populare”, – L. Blaga
„Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre măiastră! (..) Îmi vine să mă întorc acasă şi să mă fac cioplitor în lemn şi piatră pentru toţi stâlpii tindelor şi meselor de cină ale ţăranilor noştri de pe tot cuprinsul ţării”, – C. Brâncuşi
În testamentul său, puţin cunoscut, mai mult o scrisoare de adio, Maria Tănase şi-a dorit trei lucuri şi, cel puţin deocamdată, niciunul nu a fost implinit: ca nepoţii ei să nu fumeze (ea, fumătoare înrăită, fiind răpusă de un cancer pulmonar), ca înmormântarea ei să rămână discretă (au fost funeralii de o amploare nemaîntâlnită – s-a estimat prezenţa a nu mai puţin de un milion de oameni în stradă) şi să se facă o fântână “pe un drum secetos şi dornic de apă”. O fântână – monument în memoria Mariei Tănase ar fi o minimă reparaţie pentru memoria “măiastrei”, celei care a pus ca nimeni altul folclorul românesc pe harta marii culturi a lumii.
Reticenţi la orice fel de ritualuri osificate, am încercat să evităm ideea de monument în sensul obişnuit, adică de obiect la care oamenii să se uite transpuşi – cine ar mai face-o astăzi? – şi la care sa pună flori de două ori pe an. Ni s-a părut mult mai potrivit să imaginăm un spaţiu – monument, un loc cu funcţii multiple în care oamenii să vină, să stea, să aculte muzică, să se odihnească, să se reculeagă, să se înveselească, un loc plăcut, în care să se joace copiii, pe care artista i-a iubit şi i-a susţinut toată viaţa. Dupa chipul şi personalitatea Mariei Tănase, Fântâna ar trebui să fie un loc viu al oraşului, în care să te aducă nu numai smerenia rememorării, ci şi bucuria vieţii. Apa trebuie să fie prezentă, dar într-o formă mai ofertantă urban, căci o fântână aşa cum explicit şi-a dorit în testament, trebuie să existe.
Amplasare
Propunerea noastră are în vedere un amplasament în Parcul Tineretului, pe chiar locul în care se găsea, la începutul secolului, Mahalaua Cărămidarii de Jos, unde s-a născut Maria Tănase, în casa înconjurată de grădini a tatălui său.
Elementele ansamblului
1. Grădina de flori
În mijlocul Parcului Tineretului se creează o oază circulară de flori (tatăl artistei a cultivat flori, iar Maria Tănase le-a adorat până în ultima clipă – pe patul de moarte a cerut să respire printr-un săculeţ de pânză umplut cu flori), în mijlocul căreia se amenajează o piaţă din calcar albă. Semiîngropată, în piaţă se pătrunde printre pereţii înalţi de flori.
2. Piaţa
Deschisă şi totodată protejată de dealul înflorit, o incintă circulară (cercul ca reprezentare simbolică a lumii, a universului) semiîngropată şi încojurată de gradene constituie piaţa fântânii.
3. Fântâna
În mijlocul pieţei se găseşte „Fântâna”, o întindere circulară de apă, de mică adâncime, deasupra căreia se ridică o cumpănă din lemn. Simbol al aspiraţiei către înalt şi al echilibrului totodată, cumpăna ar trebui să fie un obiect autentic, pentru a reprezenta cât mai fidel cultura populară originară, sursă şi origine a inspiraţiei Mariei Tănase. Întinderea de apă este traversată de o „alee” din piatră sculptată în basorelief cu motive tradiţionale inspirate din scoarţele şi covoarele populare, din toate regiunile ţării.
4. Hora cântecelor Mariei Tănase
În jurul ochiului de apă sunt amplasate, într-o horă eternă (discret omagiu marelui prieten al artistei, Constantin Brancusi) 18 prisme joase din piatră, fiecare purtând săpat în piatră numele unui cântec al Mariei Tănase.
5. Naiul şi scena
Într-o parte, gradenele pieţei lasă loc unei suprafeţe plate ce poate deveni scenă pentru orice tip de manifestare artistică. Spatele scenei este străjuit de o suită de coloane din piatră, de înălţimi diferite, închipuind un nai, singurul instrument de suflat ce trimite aerul vertical, către cer.
6. Pădurea
Universul popular, sursa creaţiei Mariei Tănase nu ar fi întreg fără pădure, de aceea, diametral opus scenei, în afara pieţei se găsesc 12 arbori, de esenţe autohtone, care închipuie codrul şi asigură totodată umbra şi răcoarea atât de necesare pieţei în zilele toride de vară bucureşteană.
Proiectul Fântana Mariei Tănase a fost conceput ca parte a unui proiect mai amplu de celebrare a memoriei artistei, cuprinzând concerte şi o emisiune omagială de timbre, iniţiat de maestrul Nicolae Voiculeţ.
