Festival Hall
Festival Hall din Erl este o nouă clădire dedicată artelor spectacolului, amplasată în imediata vecinătate a unui teatru de vară inaugurat în 1959. Aceasta se înalţă într-o notă vizuală avangardistă, complementară elementelor clasice ale clădirii originale, o structură poligonală şi complet neagră. Geometria noii construcţii s-a lăsat modelată de condiţiile topografice, reflectând stilistic peisajul impresionant, definit de formaţiuni de stâncă în fundal şi de amprenta dinamică a echivalentului său istoric.
Alături de geometrie, cromatica plusează în definirea dualităţii dintre vechi şi nou. Dacă exteriorul alb al clădirii iniţiale iese în evidenţă pe durata festivalului estival, schimbarea sezoanelor aduce o nouă perspectivă în cromatica ansamblului, Festival Hall ieşind în evidenţă prin colorit pe timp de iarnă. Configuraţia acestuia trimite cu gândul la o stratificare tectonică, crevasele şi adânciturile revelând drumul spre interior.
În întuneric, inciziile şi pliurile faţadei oferă o perspectivă asupra foaierului radiant. O scară ce merge în direcţia opusă conduce spre galeria de la etaj, unde legătura directă dintre spaţiul interior şi exterior este reflectată în faţada vitrată. Orientarea, amplasarea camerelor şi relaţiile funcţionale sunt părţi integrante ale dramaturgiei arhitecturale: zone ample de comunicare, spaţii de trecere într-un permanent joc de retragere şi expansiune şi înălţimile variate ale camerelor contribuie la definirea geometriei tectonice la un nivel senzorial.
Această perceţie senzorială este întărită de alegerea materialelor. Diferenţele în geometria, cromatica şi textura diferitelor suprafeţe delimitează funcţiunile camerelor, facilitând orientarea intuitivă a vizitatorului. Foaierul rezonează perfect cu formele neîngrădite de la exterior şi înconjoară un auditoriu octogonal îmbrăcat în planşe de lemn închis la culoare. Plecând de la metafora unei bijuterii expuse, sala de concerte este definită printr-o schimbare strictă de materiale: suprafeţe de lemn şi culori discrete care creează o compoziţie cromatică caldă şi silenţioasă, canalizând atenţia vizitatorului spre interpretarea de pe scenă. Suprafeţele exterioare sunt realizate din beton armat însoţit de formaţiuni în consolă din oţel şi lemn, îmbrăcate în plăci de fibrociment negru Equitone, decupate în forme speciale. Două patrulatere neregulate, montate prin articulaţii flexibile pe o ramă auxiliară de aluminiu se combină pentru a obţine un model unitar, o matrice de linii şi articulaţii care îi conferă dinamism faţadei şi reflectă pe deplin jocul de la interior.