fbpx

Fogo Island Inn

Antreprenor de succes, cu rezultate financiare spectaculoase, Zita Cobb a decis la un moment dat să se retragă din tumultul afacerilor şi să călătorească cât de mult posibil. Lumile noi pe care le-a cunoscut au adus-o însă, într-un final, către locul în care s-a născut şi unde a copilărit – insula Fogo de pe coasta de NE a Newfoundland, un loc sălbatic şi aspru, aflat într-un declin economic accentuat după ce statul canadian a interzis pescuitul de cod, în anii ’90. Alături de fraţii ei, a demarat un proiect amplu de revitalizare a locului, în cheie contemporană, dar cu respect faţă de tradiţie şi comunitate.

Text: Viorica Buica
Foto: Alex Fradkin, Iwan Baan

În numărul din februarie vă prezentam patru dintre studiourile pentru artişti realizate de Fundaţia Shorefast în Fogo, proiecte îndrăzneţe şi impresionante prin relaţia cu peisajul, parte din infrastructura unui program internaţional de rezidenţe. Între timp, pe insula spălată de apele reci ale Atlanticului de Nord, a apărut şi un hotel, semnat de acelaşi Todd Saunders, un loc ce împinge limitele în turism, încercând să „domesticească” sălbăticia. Pe o bucată de pământ atât de izolată încât are propriul fus orar, unde primăvara poţi privi cum trec bucăţi uriaşe de gheţari şi unde ajungi după mai multe zboruri, urmate de drumuri cu maşina şi feribotul, călătorul descoperă o structură modernă, sustenabilă, care adăposteşte 29 de camere de cazare de diverse dimensiuni, un restaurant, un bar, spaţii de socializare, dar şi o galerie de artă, o bibliotecă specializată în istoria regiunii (cu un fond de carte obţinut din donaţii) şi o sală de cinema, deschisă în parteneriat cu National Film Board of Canada.
Cu linii ferme, dar care conturează un soi de poezie a geometriei, arhitectura lui Todd Saunders (care în prezent lucrează în Norvegia, dar este de origine dintr-o insulă apropiată de Fogo) ne arată întotdeauna o abordare sensibilă a relaţiei cu peisajul natural. În cazul studiourilor de creaţie, unde amprenta gestului arhitectural a fost minimă, efortul stabilirii unui raport corect cu cadrul din jur nu a fost foarte mare; de altfel, aceste construcţii de mici dimensiuni pot fi cu uşurinţă considerate un fel de sculpturi din materiale atipice. Proiectul hotelului, care este acum cea mai mare clădire de pe insulă, a adus însă, din acest punct de vedere, provocări semnificative.
Saunders a optat în final pentru o structură în X, care se fixează pe solul stâncos din Back Western Shore (aflat între localităţile Joe Batt’s Arm şi Barr’d Islands) într-un mod non-invaziv, prin piloni de oţel. Volumul V-E are două etaje şi conţine spaţiile publice, în timp ce camerele de cazare sunt aliniate, toate cu vedere spre ocean, în corpul cu patru niveluri, orientat SV-NE; aici, pe terasa ultimului nivel, oaspeţii se pot relaxa la saună sau în piscinele exterioare, cu apă fierbinte. Există de asemenea o clădire tehnică adiacentă, pe acoperişul căreia au fost amplasate panouri solare.
Ca şi în celelalte proiecte dezvoltate de Shorefast, dimensiunea ecologică şi sustenabilă a fost foarte importantă. Primul pas a ţinut de integrarea celor mai noi tehnologii de reducere a consumului energetic şi de apă; s-a trecut apoi la un nivel mai complex, ce ţine de utilizarea resurselor locale, de la materialele naturale la cunoştinţele meşteşugarilor. Astfel, exteriorul clădirii, dar şi interioarele au fost finisate cu lemn, prelucrate în mod specific. Mai mult, localnicii au contribuit în mod direct şi la realizarea mobilierului din lemn şi a textilelor decorative din întreg hotelul, reconectându-se cu tradiţii uneori pierdute sau neglijate.
Dacă planul Zitei Cobb pentru insula Fogo va avea deznodământul sperat rămâne de văzut în următorii ani; primii paşi de retrezire la viaţă a comunităţii au fost făcuţi, cu responsabilitate şi creativitate, într-un deplin spirit al locului.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0