Fogo Island Project
Zita Cobb, un antreprenor canadian de mare succes, a decis în 2001, alături de fratele ei, să creeze o inedită strategie de revitalizare a insulei natale – Fogo, un loc dramatic şi aspru aflat pe coasta de nord-est a Newfoundland, împânzit cu peisaje sălbatice şi spectaculoase. Astfel au luat naştere The Shorefast Foundation şi apoi Fogo Island Arts Corporation, care în prezent organizează o serie de programe de producţie şi rezidenţă pentru artişti din întreaga lume, construind, în mod sustenabil, o punte între trecut şi viitor.
După decăderea pescuitului şi a celorlalte activităţi tradiţionale pentru cei aproximativ 2 700 de locuitori, plecând de la ideea că economia trebuie să servească societatea şi cultura, nu invers, cei doi au gândit întregul proiect pentru a aşeza insula Fogo într-o poziţie privilegiată pe harta geo-turistică şi totodată artistică a lumii. Primul pas a fost restaurarea, cu ajutorul meşterilor locali, a celor mai importante clădiri istorice de pe insulă şi a multor case vechi, pentru a întări respectul şi aprecierea faţă de arhitectura vernaculară; au urmat apoi intervenţiile contemporane – provocatoare ca imagine, dar în totală armonie cu natura –, semnate de arhitectul Todd Saunders (născut în zonă, în Newfoundland, dar care în prezent lucrează în oraşul Bergen din Norvegia): 6 studiouri pentru artiştii aflaţi în rezidenţă, dintre care 4 sunt deja finalizate şi au început să fie folosite, şi un han care să acopere cerinţele turistice specifice.
Bridge Studio
Fiecare studio de creaţie are în cea mai apropiată localitate o „soră”: o casă tradiţională din lemn, restaurată şi pregătită pentru a găzdui, cu toate cele necesare, pe artiştii aflaţi în rezidenţă. În cazul Bridge, aceasta se află în Deep Bay, cea mai mică comunitate de pe insulă, numărând 150 de oameni. Pe hartă, drumul între cele două puncte pare scurt, în realitate însă este sinuos modelat în peisajul stâncos, cu granit şi mulţi licheni, care, pe lângă faptul că ridică diverse piedici fizice, te şi provoacă mai tot timpul să-i admiri frumuseţea sălbatică. O serie de mici intervenţii din lemn – scări şi rampe – au fost amplasate de-a lungu-i în zonele mai dificile, în ajutorul vizitatorilor. Este interesant cum întreg proiectul de revitalizare şi repoziţionare economică şi culturală a insulei a fost gândit şi construit în mod progresiv, într-o orânduire naturală: spre exemplu, în cadrul Fisherman’s Hall, a fost înfiinţat, după renovarea clădirii, un centru de prelucrare a lemnului, pentru meşteşugari şi artişti, iar după aceasta, mulţi dintre cei „şcoliţi” aici au ajutat atât la recuperarea caselor tradiţionale, cât şi la construirea celor noi, care de altfel se raportează adesea la specificul local.
Amplasat pe un mic deal stâncos, lângă un ochi de apă, Bridge Studio pare de la depărtare un paraleleogram din lemn, opac, suspendat în peisaj, o imagine cu caracter abstract; dacă te apropii însă, observi pilonii care îl susţin şi podul care îl conectează la teren, iar apoi descoperi uşa de intrare din sticlă, în dialog cu fereastra generoasă aflată în celălalt capăt al clădirii. Sub aceasta se găseşte biroul confortabil unde artistul se poate reculege şi/sau scufunda în peisaj înainte de a scrie.
Long Studio
Situat în apropierea comunităţii Joe Batt’s Arm, Long Studio este o cutie alungită şi torsionată, ancorată mai întâi în terenul stâncos pentru ca mai apoi să se poată desprinde de acesta, înălţându-se pentru a prinde o perspectivă mai bună a coastei Atlanticului de Nord (unde din când în când se pot vedea bucăţi uriaşe de gheaţă desprinse din zona Groenlandei). Puternică şi totodată poetică, silueta clădirii traduce în arhitectură chiar esenţa duală a locului: oferă pe de o parte posibilitatea de a contempla în linişte împrejurimile, marea sau cerul, la adăpost de orice fenomen meteorologic (datorită izolaţiei performante), iar pe de altă parte constituie un refugiu, un spaţiu introvertit şi pentru introversie, care să-i permită rezidentului să se exploreze pe sine pentru a găsi resorturile creaţiei. Contrastul se materializează şi în finisaje: la exterior, studioul este îmbrăcat în panouri din lemn de pin vopsite în negru, în timp ce interiorul, de asemenea din lemn, este complet alb. În stânga intrării se află o zonă destul de mare cu diverse funcţiuni practice: un blat de bucătărie cu cele necesare, spaţii de depozitare, un rezervor pentru apă, o toaletă ecologică, un duş, un şemineu, iar de aici, o scară conduce către o mică zonă de dormit, în cazul în care artistul se hotărăşte, ocazional, să-şi petreacă noaptea în studio. Ţinând cont de faptul că acesta va fi locuit primăvara, vara şi toamna, arhitectul a conceput o intrare parţial acoperită care oferă o oarecare protecţie faţă de vânt şi ploaie, urmează o zonă complet descoperită, dar orientată spre sud pentru a beneficia cât mai mult de soare, un fel de crestătură în forma construcţiei, şi, la final, zona complet închisă şi izolată, care se bucură totuşi de lumina naturală prin intermediul unui luminator triunghiular de mari dimensiuni.
Squish Studio
Fondat de irlandezi la mijlocul secolului 18 pe coasta de est a insulei Fogo, pitorescul orăşel Tilting a fost recent declarat „National Cultural Landscape District of Canada”. Squish Studio se află în imediata sa apropiere şi, cu forma albă angulară, pusă în valoare de stâncile dramatice pe care este amplasat, stabileşte un plăcut contrast cu arhitectura vernaculară locală.
Planul trapezoidal compact al studioului, gândit astfel şi ca protecţie pentru vânturile puternice din Atlanticul de Nord, se extinde la est şi la vest pentru a crea o platformă de intrare, parţial acoperită, şi o terasă cu vedere spre ocean. Ca şi celelalte studiouri, Squish este echipat cu o toaletă ecologică, o mică bucătărie şi un şemineu, iar energia electrică este asigurată prin panouri solare amplasate pe cel mai apropiat deal.
La interior, spaţiul este amplificat şi ritmat de panourile orizontale şi înguste de lemn, vopsite în alb, care conduc totodată privirea către fereastra de mari dimensiuni cu privelişte către Round Head. Aceasta şi fantele jucăuşe amplasate pe una dintre laturile lungi ale clădirii le permit rezidenţilor să experimenteze schimbările dramatice ale vremii şi ale peisajului imediat. Spre exemplu, Silke Otto-Knapp, prima artistă care a ocupat acest spaţiu, povestea că s-a simţit foarte inspirată în zilele cu furtună, cu valuri puternice, când, protejată în adăpostul său confortabil, putea urmări spectacolul naturii dezlănţuite.
Tower Studio
Cu o siluetă sculpturală şi fragmentată, acoperită cu panouri de lemn vopsite în negru, Tower Studio funcţionează ca un semnal în peisajul stâncos din Shoal Bay. Deşi aflată la doar 15-20 de minute de mers faţă de satul unde se găseşte locuinţa pe care o primesc artiştii invitaţi, construcţia este destul de izolată, nu există niciun drum către ea – temporar, o pasarelă îngustă de lemn (folosită şi în timpul şantierului) leagă studioul de un drum mai circulat, dar va fi curând înlăturată pentru a nu afecta ecosistemul zonei. Pe latura de acces, o secţiune triunghiulară în volumul înalt, negru, creează un adăpost parţial pentru intrarea vitrată, marcată şi prin lemnul de finisaj vopsit în alb. Spaţiul interior este împărţit pe trei nivele: la parter se află o mică bucătărie, o toaletă ecologică şi un şemineu cu lemne, la primul nivel se găseşte studioul propriu-zis, care se bucură de lumină naturală datorită unui generos luminator triunghiular, iar mezaninul face abrupt trecerea către platforma de pe acoperiş, de unde se poate admira oceanul şi amestecul fascinant de mlaştină şi stânci din jur. Geometria complexă a interioarelor, dar şi lipsa de detalii arhitecturale în combinaţie cu albul omniprezent conferă studioului un aer atemporal şi invită la meditaţie; mai mult, unul dintre pereţi, faţă în faţă cu luminatorul, este uşor înclinat, astfel încât, sprijiniţi de el, artiştii pot privi direct cerul şi norii sau luna, cu sunetul oceanului şi al vântului pe fundal. Dintre studiourile proiectate de Saunders Architecture, această structură a ridicat cele mai multe provocări şi, pentru a reduce la minimum greşelile pe şantier, au fost realizate mai multe machete, ultima chiar de mari dimensiuni.