Frank O. Gehry. An Architect of Joy
În ultimii 20 de ani, Frank Gehry a uimit întreaga lume cu creaţiile sale arhitecturale exuberante, provocatoare, eliberate de constrângeri tehnice şi radiind bucurie. Unii le-au considerat uriaşe jucării şi au negat valoarea lor în context urban. Alţii au văzut în Gehry profetul noii arhitecturi, pentru care esteticul primează, un artist în cel mai complex sens al cuvântului.
Arhitectura lui nu se poate însă reduce la o singură dimensiune. În acelaşi timp experimentează formal, bucură spiritul, oferă cu generozitate spaţii şi devine exemplu de înţelegere a peisajului urban contemporan. Magie şi tehnică, talent şi inginerie.
Drumul până la recunoaşterea internaţională, marcată de obţinerea Premiului Pritzker în 1989, nu a fost unul simplu. Născut în 1929 în Canada, la Toronto, Frank Gehry s-a mutat împreună cu familia la Los Angeles în 1947. A obţinut Diploma de Arhitect în 1954 la University of Southern California şi apoi a studiat urbanismul la Harvard University Graduate School of Design. A lucrat un timp cu arhitecţii Victor Gruen şi Pereira & Luckman în Los Angeles şi cu André Remondet la Paris. Pentru Gehry, perioada petrecută în Europa nu a fost deloc uşoară, având în vedere că primea destul de puţini bani şi avea de crescut două fetiţe, copiii din prima căsătorie. Dar a mărturisit de nenumărate ori că această experienţă l-a îmbogăţit spiritual şi l-a determinat să studieze cu atenţie formele sculpturale impresionante ale Evului Mediu francez (nu-i de mirare că, peste ani, criticii de arhitectură au comparat lucrările sale publice cu catedralele gotice, ca amploare şi ca impact). Întors în Statele Unite, Gehry a început să profeseze pe cont propriu, primind pentru mult timp comenzi mici, în special locuinţe private. A adunat însă în jurul său un grup de artişti ce i-au devenit repede prieteni de încredere şi care l-au sprijinit pe întregul parcurs al carierei. De altfel, Gehry a declarat în mod repetat că pictura şi sculptura sunt fundamentale pentru universul său şi că ideile care generează clădirile vin din artă. Poate ca o consecinţă a acestei gândiri, în primii ani ai carierei a găsit recunoaştere doar din partea artiştilor, nu şi din partea arhitecţilor, care i-au considerat mult prea excentrice şi frivole lucrările.
Din momentul în care şi-a înfiinţat propria firmă, în 1962, şi până la începutul anilor ’90, faima lui Gehry a crescut în mod exponenţial. A ajuns să producă clădiri publice şi private în America, Europa şi Asia, a primit zeci de premii de recunoaştere a meritelor profesionale, a devenit un icon al arhitecturii contemporane, lucru ce l-a împins aproape inevitabil către un anumit tip de manierism. În 1989, anul în care a primit Premiul Pritzker, cel mai important premiu în lumea arhitecţilor, criticul Paul Goldberger scria în New York Times că „proiectele semnate Gehry sunt eseuri despre geometrie şi texturi, cu un impact impresionant, iar din punct de vedere estetic, se numără printre cele mai profunde şi originale creaţii arhitecturale ale vremurilor noastre”. Succesul a venit pentru arhitectul american la o vârstă la care a putut fi cu înţelepciune acceptat şi gestionat, fără excese şi fără pierderi, aşa cum el însuşi mărturiseşte.
Cu modestie şi sinceritate, Gehry a împărţit întotdeauna meritele cu echipa sa de profesionişti: arhitecţi, ingineri şi manageri, dintre care se remarcă cei doi parteneri, Jim Glymph şi Randy Jefferson. În prezent, FOGA numără în jur de 140 de angajaţi ale căror activităţi sunt foarte bine stabilite şi departajate, deşi interacţionează continuu. Pe cât de spontană şi dezinvoltă pare arhitectura lui Gehry, pe atât de organizată este firma lui, un lucru necesar, având în vedere amploarea celor mai recente proiecte. „Avem un mod de lucru extrem de clar, care funcţionează de ani de zile şi un sistem foarte riguros de gestionare a afacerilor. Cei din afară nu prea îşi dau seama de acest lucru. Dar nu am împrumutat niciodată bani, toată lumea a fost plătită la timp, toţi şi-au primit primele de Crăciun”, declara Gehry într-un interviu cu editorul revistei „Architectural Record”. Situaţia este cu atât mai confortabilă pentru Gehry cu cât însăşi soţia lui gestionează toate problemele financiare. În aceste condiţii, lui şi arhitecţilor din jurul său nu le rămâne decât să creeze liber şi să administreze din punct de vedere tehnic şi estetic fiecare proiect.
Din momentul în care a luat decizia de a se ocupa şi de producţie (pentru a aduce clădirea propriu-zisă mai aproape de proiectul conceput), Gehry a înţeles că trebuie să se înconjoare de cât mai mulţi profesionişti. Pe lângă arhitecţi, dintre care îi aminteşte adesea pentru talentul lor pe Edwin Chan şi pe Craig Webb, în biroul din Santa Monica, California, se găseşte un număr important de informaticieni, mai ales de când a fost cumpărat celebrul program CATIA, a cărui destinaţie primară este industria aeronautică. Acesta le permite arhitecţilor nu numai să modeleze cu precizie formele, să creeze machete şi să ofere investitorilor o imagine cât mai apropiată de real, ci să şi aproximeze foarte bine necesarul de materiale şi, implicit, costurile.
Dincolo de toate aceste instrumente tehnologice, fiecare proiect al lui Gehry începe prin simple schiţe. Cheia originalităţii sale tocmai aici se află, în desenul improvizat, spontan şi distinct, cu linii fine, fluide şi impulsive. Schiţele sale nu trasează volume şi mase arhitecturale, ci doar direcţii şi relaţii spaţiale. Muzeul Guggenheim din Bilbao a marcat un moment de şoc în istoria arhitecturii pentru că a reuşit să păstreze în construcţia finală liniile îndrăzneţe ale desenelor realizate de mâna lui Gehry. El a devenit o schiţă 3D la scară urbană şi a reuşit să-l impună definitiv pe Gehry drept un „magician” al formelor.
În aceste pagini, prezentăm câteva dintre cele mai recente proiecte semnate de Frank Gehry. Plasat în apropierea lacului Michigan, Pavilionul pentru Spectacole din Millenium Park, Chicago, este o uriaşă sculptură din oţel, cu forme organice, care poate adăposti până la 10 000 de oameni. Clădirea Pariser Platz 3 din Berlin este un spaţiu mixt, ce adăposteşte sediul băncii DG şi un ansamblu rezidenţial cu 39 apartamente. Faţada vălurită ascunde la interior un spectaculos atrium, ale cărui forme îl fac aproape viu, ca un animal presitoric, în jurul căruia se organizează toate celelalte spaţii. În Rioja, regiune a Spaniei celebră pentru vinurile ei, pe un sit impresionant prin vecinătăţile naturale, Gehry a construit un hotel excentric: Hotel Marques de Riscal, un conglomerat de forme şi texturi care şochează privirea şi chiar logica arhitecturală. Los Angelesului, Gehry i-a oferit o construcţie magnifică, cu un spaţiu verde generos, perfect integrat în întregul ansamblu metalic: Walt Disney Concert Hall. Centrul Richard B. Fischer de la Universitatea Bard adăposteşte două teatre, spaţii de repetiţii pentru spectacole de muzică şi dans şi spaţii profesionale, sub o structură fluidă, plină de dinamism.