HQ Victoriei – proiect de arhitectura

Proiect de arhitectura: iglooarchitecture
Echipa: Arh. Bruno Andresoiu, Arh. Ana Diaconu, Arh. Ana Maria Mihai
Rezistență: Popp și Asociații
Instalații: Arhi-Instal/Met Engineerig
Management de proiect: Aquincum
Antreprenor general: Mep Construct International

HQ Victoriei începuturi sau despre binecunoscuta provocare a construirii în zonele protejate ale Bucureștiului
Deşi fără a avea monumente în imediata vecinătate, situl aducea cu sine
încărcătura unei zone protejate, cu o valoare ce rezidă mai degrabă în „masă"
decât în elemente-unicat, cu tipologii construite şi stilistice diverse, dar oarecum
unitară în proporţii şi funcţiuni. Lipsită de mai toate mijloacele ce au conturat
contextul, arhitectura nou-construită la numărul 59 de pe strada Grigore
Alexandrescu trebuia să dea senzaţia că îşi ascultă cu atenţie „anturajul", care
de altfel o influenţează inevitabil, dar că în acelaşi timp îşi poate susţine propriul
discurs.
Forma terenului împreună cu cerinţele de eficientizare au dus la materializarea
unui edificabil în „L". Diferit de frontul predominant rezidenţial în care se înscrie,
imobilul de birouri îşi rezolvă relaţionarea cu spaţiul public fără să beneficieze
de simplitatea unei linii clare de separaţie – gardul. Parterul s-a decupat din
întreg prin cele două console albe ce îl încadrează, oferind senzaţia trecerii
treptate public/privat, şi s-a dezvoltat la nivelul trecătorului spre care se deschide
dezinhibat cu o faţadă de tip „all glass".
Materialele anvelopantei, sticla şi placajele tip bond, deşi sunt clar exponente ale
contemporanului, încearcă să păstreze un ton neutru în relaţia cu vecinătăţile,
prin lipsa de culoare – alb/negru.
Pe lângă alb/negru, în beneficiul utilizatorilor şi al zonei şi – lucru rar pentru
o clădire de birouri din zona centrală – s-a obţinut chiar şi o fâşie verde,
materializată în zona perimetrală a parcelei de la nivelul trotuarului, zonă
ce, printr-o rezolvare structurală cu decalarea pe înălţime a plăcii de peste
primul subsol, poate fi plantată. Lobby-ului de intrare i se atribuie şi calitatea
locuirii printr-un element foarte simplu – poza ca „exponat" în casele locuite.
Imaginea ce ocupă cei aproape 7 metri din spatele recepţiei e vădit distorsionată.
Abstractă şi compusă din pixeli de mari dimensiuni, cu o trimitere evidentă
spre lumea computerelor, aceasta nu putea povesti decât despre marea
familie „corporate" ce locuieşte această casă.