igloo 114: Oraşul ca teren de joacă

În luna iunie celebrăm copilăria la cote maxime şi propunem o privire mai atentă asupra locurilor de joacă, ca incubatoare ale creaţiei propriului univers şi ca modele pentru spaţiul public.

În căutare de poveşti cu tărâmuri fermecate, am descoperit şase spaţii în care care copiii experimentează în mod dinamic lumea şi unde îşi dezvoltă personalitatea creativă, toate realizate recent în colţuri diferite ale lumii. Fie că este vorba de un dom format din 589 de piese de lemn ce adăposteşte o reţea interactivă de fibre de nailon, un loc de joacă construit cu ajutorul a cinci braţe uzate provenite de la turbine eoliene sau o insulă a distracţiei amenajată pe locul unei foste tăbăcării, toate proiectele promovează acelaşi principiu: joaca trebuie să fie liberă, neîncătuşată, generatoare de universuri personale.

Tot pentru copiii din noi am mai scris despre Muzeul Benzii Desenate şi Animaţiei din Hangzhou, China, ce are la bază conceptul bulei de dialog, element grafic specific personajelor desenate, şi despre un spaţiu recreaţional din Ealing, Londra, amplasat pe patru dealuri conice învelite de iarbă şi flori, construite pe un milion şi jumătate de metri cubi de ballast reciclat.

În plus: o reţetă de bun gust arhitectural: amenajarea restaurantelor Scandia de către arhitectul Corvin Cristian, renovarea Hotelului Marmaţia din Sighet, o intervenţie ce poate constitui exemplu pentru clădiri valoroase de peste tot din ţară şi “Finger Building”, noul corp din cadrul aeroportului Henri Coandă.

Printre uneltirile cultural-artistice din Oogli de iunie am adunat: proiectul Paramongols, povestea echipei ce va participa la Mongol Charity Rally şi cocktail-ul obişnuit de arte: carte (Vise despre case – Eliza Yokina), fotografie (Salonul Foto), film (Festivalul Filmului European şi The Way Back- Peter Weir) şi teatru (Copiii Rai- Teatrul Luni de la Green Hours)

Din sumar

Vaslui. Casa ATR

Proiectarea unei locuinţe unifamiliale pe un teren îngust, într-un context construit puţin organizat, este cu siguranţă o provocare, cel puţin din punct de vedere al stilului care ar trebui abordat. RUAA (Rugină+ Associated Arhitects) a ales să răspundă vecinătăţii unei case vechi eclectice şi uneia post-revoluţionare cu un vocabular arhitectural simplu, curat, clar definit. Demersul de proiectare a pornit de la preferinţa clientului pentru designul contemporan şi de la dorinţa acestuia de a beneficia de spaţii cu o atmosferă intimă, dar în acelaşi timp dinamice.

New York. Imagination playground

Crearea unui mediu uşor de utilizat, proiectarea unui set inovativ de obiecte modulare, care să funcţioneze ca un joc deschis, şi existenţa unor „asociaţi de joc” sunt cele trei principii care definesc Imagination Playground. Un aspect important este că „asociaţii” (adulţi) au doar rolul de a le oferi copiilor minime explicaţii şi ajutor şi de a supraveghea discret jocul, pentru a nu apărea accidente, ei nu intervin direct în cadrul activităţilor. Joaca se desfăşoară în mod liber, intuitiv şi deschis, încurajând iniţiativa şi creativitatea. Copiii construiesc, reconstruiesc, îşi creează propriile acţiuni şi poveşti, definesc anumite medii.

Bucureşti. Loft

Cu o suprafaţă totală de 680 de metri pătraţi, restaurantul cuprinde, într-un sigur spaţiu, atât barul, cât şi diningul şi zona de lounge. De formă aproape pătrată, sala este organizată în jurul unei zone centrale delimitate, în plan, de linia canapelelor lounge-ului, şi, spaţial, de o amplă structură tridimensională, stilizare a decoraţiei unui tavan clasic, formată din module cu forme şi înclinaţii diferite. Lumina, elementul principal al designului, guvernează întreg interiorul aproape alb-negru al Loft-ului, ea accentuează, punctează sau delimitează suprafeţe, volume şi detalii, care îi devin, în întregime, subordonate. Cărămida (la fel ca şi sistemul aparent de ventilaţie şi banda de inox) face referinţă la vechea clădire în care se află restaurantul – „Cartea românească”, cea mai veche tipografie bucureşteană – şi funcţionează ca accent pentru suprafeţele albe extrem de generoase.

Londra. Northala Fields

Pentru a se îndepărta de caracterul de „loc de odihnă” manifestat de majoritatea parcurilor londoneze, au dorit să creeze în Northala Fields un peisaj dinamic, care, prin declivităţi şi curbe, imprimă automat vizitatorilor o mişcare accelerată şi dorinţa de a se căţăra, explora, a coborî şi a se căţăra din nou. În urma a doi ani de intensă implicare a populaţiei în conceptualizarea masterplanului, programul parcului s-a conturat ca un sistem de spaţii recreaţionale – trasee, locuri de joacă, peluze – şi o reţea de lacuri de pescuit, singura resursă de acest fel în Londra. Acestora li s-au adăugat o serie de noi habitate: zone împădurite, pajişti şi poieni, ape şi terenuri mlăştinoase bogate în floră şi faună care nu existau în prealabil pe sit.