Imobil de birouri Saint-Etienne, Paris
Imobilul de birouri finalizat în septembrie 2010 este rezultatul unui concept pe cât de elementar, pe atât de seducător. Amplasamentul aflându-se între centrul Saint-Etienne şi cartierul nou Chatecreaux, proiectul s-a adresat tuturor acestor direcţii contemporane prin câte un portal de dimensiuni considerabile, proporţional cu importanţa axelor de acces pietonal. Atractivitatea publică este însă greu – şi, îmi imaginez, costisitor – de obţinut, iar afirmaţiile pe care le face proiectul prin forma lui sunt curajoase şi optimiste, invitând la dialog.
Astfel, portalul „de colţ”, dintre Avenue Gruner şi Rue de la Montat, oferă oraşului o surprinzătoare consolă de 20×25 m. Spaţiul de dedesubtul acestui uriaş acoperiş – peste care, de altfel, cresc patru niveluri de birouri – este folosit ca un adăpost urban, care protejează şi dezvăluie în acelaşi timp, o bucată de cer. Layoutul clădirii oferă astfel de surprize la tot pasul: o serie întreagă de spaţii exterioare, de cotă şi accese diferite, funcţionează ca trasee pietonale sau terase publice. Volumetria celor două corpuri care se prelungesc una peste cealaltă şi se retrag sfioase în anumite puncte-cheie ale perspectivei, încadrează, de fapt, oraşul.
Tema predilectă pentru birourile contemporane este transparenţa, nimic-de-ascuns-ul. Totuşi, dacă acest lucru se traduce cel mai frecvent prin imaginarea sediului ca un gigantic acvariu, în cazul de faţă desenul faţadei introduce alte concepte vitale în desfăşurarea bună a oricărei corporaţii: intimitatea şi calitatea aerului interior. Raportul plin-translucid-gol, mereu în schimbare de la un segment la altul al pereţilor, filtrează totuşi intruziunea publică vizuală şi îi oferă altă jucărie în schimb – nuanţa aprinsă de galben în care sunt finisaţi pereţii portalurilor. „Acesta este un proiect care aduce împreună griul şi galbenul, argintul şi aurul”, spune Manuelle Gautrand.
Contextualismul unui obiect de arhitectură nu înseamnă doar fixaţie istorică şi încremenire într-un respect generator de pastişe. După cum arată demersul prezentat aici, o clădire nouă, prin modul în care se adresează celor mai vechi decât ea – clădiri, străzi, precum şi comunitatea care le dă viaţă – poate acţiona ca un continuum al acestora, dar având identitate proprie.
