Imprimantele 3D: prototipizare rapidă
Este adevărat că Moş Crăciun nu există, dar imprimantele 3D pot să printeze unul. Tehnologia imprimantelor 3D este deja utilizată pentru a realiza materiale de construcţie cu densităţi optimizate, clădiri întregi, mobilă, roboţi, diverse organe şi componente ale corpului uman (rinichi, vene, maxilare, oase) pentru substituţie, carapace pentru speciile de crustacee în pericol, textile, bijuterii, automobile şi, nu în ultimul rând, mâncare. Totul, cum se încheie o poezie de Ana Blandiana.
În afară de asta, tehnologia imprimantelor 3D face posibilă producţia unui singur obiect la un cost comparabil cu cel al producţiei de serie, alimentând convingerea că reprezintă una dintre inovaţiile cele mai semnificative ale timpurilor noastre. Implicaţiile reducerii costurilor obiectelor-unicat sunt într-adevăr seismice pentru industriile de design, iar posibilităţile deschise bioingineriei sunt abisale. În acest sens se face comparaţia cu momentele-cheie ale tehnologiei, de la invenţia tranzistorului în 1950, a motorului cu aburi în 1750 la cea a tiparului în 1450. Fără îndoială, dacă vorbim de posibilitatea printării organelor umane nu avem niciun motiv să fim sfioşi cu laudele.
Aplicaţiile imprimantelor 3D în prototipizarea rapidă sunt cele mai răspândite şi cele mai puţin SF. De regulă, procesul implică ori un praf (de diverse provenienţe, de la nisip la cenuşă) agregat cu un liant ori un polimer pentru a aşterne straturi succesive de material ca o zidărie care sfârşeşte prin a lua forma obiectului dorit. Există o varietate de imprimante 3D, permiţând selectarea opţiunii ideale în funcţie de viteză, cost, materiale, rezoluţie, potenţialul de a reda culoarea etc.
Rietveld Architects (New York) au achiziţionat spre exemplu o imprimantă Objet Eden 350 în mai 2008 – pe baza preferinţelor pentru viteză, culoare, rezoluţie. O folosesc la producţia machetelor. În ideea că procesul avea să se deruleze în timpul nopţii, viteza definitivării unui produs putea fi oriunde între 4 şi 10 ore. În privinţa culorilor, opţiunile erau limitate, prin urmare greu adaptabile la paleta folosită de companie; în plus, culorile sugerează în genere materiale, iar intenţia era de a folosi machetele mai mult ca un exerciţiu de plasticitate şi volumetrie. Prin urmare compania a decis să mizeze pe rezoluţie, asigurându-se că, reduse la scară, detaliile sunt vizibile şi au un mare grad de acurateţe.
Piet Meijs, senior associate la Rietveld Architects, ne-a explicat că faptul de a avea utilajul în dotare i-a ajutat să se familiarizeze relativ repede cu limitările şi capacităţile sale. Echipa a învăţat să creeze modelele în aşa fel încât să reducă timpul de curăţire a surplusului de praf şi fracturarea elementelor fragile ale produsului final, folosind diverse softuri care facilitează producerea unui model 3D în timp limitat. Producţia unei machete a devenit un exerciţiu frecvent în ciclul creativ al proiectului, substituind exerciţiile bidimensionale. Piet Meijs, un pasionat al tehnologiei, a reuşit între altele să implementeze în birou un proces de proiectare nici mai mult nici mai puţin decât fără hârtie. Fără niciun pic de hârtie. Prin urmare, macheta tridimensională a devenit unicul obiect de studiu şi „draft”, înlocuind planşele de orice natură.
Machetele sunt printate în diverse faze ale procesului creativ, de la cea conceptuală, de propunere a proiectului – unde se impun ca instrumente palpabile, mult mai legibile decât desenele pentru non-arhitecţi, până la faza de prezentare, când devin o carte de vizită. Sunt executate şi în faza de proiectare preliminară, la scară urbană, pentru a studia efectul masei şi volumetriilor propuse asupra sitului. Posibilitatea de a printa separat clădirea şi situl, în multiple variante, facilitează comunicarea alternativelor clientului. În faza de design preliminar la scara clădirii, machetele comunică relaţia funcţiunii cu exteriorul, raporturile plin-gol, transparent-opac. În proiectarea de detaliu, imprimanta se dovedeşte şi mai utilă, fiind capabilă să creeze detalii 1:1, care pot fi analizate, simţite şi pipăite pentru a verifica dacă reflectă preferinţele clienţilor.
