În căutare de ruine. Giurgiu III
Continuăm traseul nostru prin judeţul Giurgiu şi în acest număr pentru a vă aduce în atenţie rămăşiţele unui alt important ansamblu arhitectural al Munteniei medievale. Deşi sunt lipsite de „spectaculosul” oferit de cele prezentate în numerele anterioare, deşi informaţiile despre înfăţişarea de la origini sunt limitate, ruinele curţii lui Constantin Cantacuzino din satul Mironeşti oferă încă un grăitor exemplu despre starea patrimoniului autohton.
La o distanţă de aproximativ 50 de km de capitală, nu foarte departe de Comana, pe malul drept al Argeşului, în mijlocul unei aşezări aproape izolate de civilizaţie, câteva urme de ziduri din cărămidă stau mărturie unor veacuri demult apuse.
Postelnicul Constantin Cantacuzino, căsătorit cu Elina, fiica voievodului Radu Şerban, a ctitorit aici, în a doua parte a veacului al XVII-lea, o impunătoare reşedinţă boierească, construită după modelul celor din Constantinopol, prevăzută cu turnuri şi decorată cu ancadramente din piatră sculptate şi zugrăveli ce imită marmura.
Cum a ajuns în această stare sau cât timp a trecut de când a fost uitată, nu ştim. Din spusele localnicilor, nici stră-străbunicii lor nu au apucat s-o vadă în întregime. Am aflat doar că, prin anii ’80, cu ocazia unor lucrări de amenajare pe râul Argeş, unul dintre muncitori, aflat sub influenţa licorii lui Bachus şi deranjat de prezenţa „stâlpilor”ce i-au ieşit în cale, s-a gândit să netezească drumul cu buldozerul, făcând să dispară pentru totdeauna cam încă pe atâtea bucăţi de ziduri câte se mai văd şi azi. O fi fost acest personaj real?
Spre deosebire de multe alte ruine care, deşi se păstrează într-o formă care mai spune câte ceva despre înfăţişarea de altădată, sunt lăsate pradă uitării şi vandalizării, cele din satul Mironeşti se bucură, la iniţiativa primarului, începând cu toamna anului trecut, de un gard de protecţie şi de o plăcuţă pe care stau scrise două fraze despre istoria locului.
Nu putem să nu ne întrebăm: Oare monumentele trebuie să ajungă până în acest punct al degradării pentru a trezi „interesul” autorităţilor şi să atragă minime măsuri de protecţie? Aştepăm şi părerile voastre.