În vârf de munte, la Ursa Mică, gustul bun se etalează la cort

În caz că nu v-a trecut încă pe la ureche sau prin dreptul ochilor virtuali în Social Media, glampingul este acea combinație dintre glam și camping, care le dă ghes să petreacă nopți sub cerul liber chiar și celor mai pretențioși dintre călători. Este vorba, în fond, despre o combinație de confort, design și toată bucuria și împlinirea pe care le poate oferi un cadru natural încă inocent. Pe Alina și Răzvan Marinescu, viața, călătoriile prin lume și pasiunea de a petrece timp în natură (ski, sailing, diving, trekking, hiking) i-a condus până sus, la munte, într-un loc extrem de special din culoarul Rucăr-Bran.

Urci pe un drum amețitor către un sat cu nume cel puțin puternic – Ciocanu –, iar înainte să ajungi pe un platou aflat la granița cu Șirnea, le zărești: 12 siluete alb-strălucitoare care se profilează în ritm cu organicele curbe ale dealului. E o apariție surpriză printre casele muntenești răsfirate ici, colo și o invitație de a descoperi la 1 200 de metri altitudine, între culmile munților Bucegi și Piatra Craiului, resortul Ursa Mică. Sus, în bătaia vântului care face ca norii să treacă mai repede, îți vine să te așezi pe iarbă și să asculți.

E ceea ce îmi imaginez că au făcut Alina și Răzvan când, după îndelungi căutări și după ce în 2016 deschiseseră primul glamping din țară în altă parte, au ajuns pe terenul unde te simți mai aproape de inima muntelui: Înainte să luăm decizia de a-l cumpăra, soțul meu m-a rugat sa mă odihnesc puțin pe acest teren (eram atunci însărcinată în 8 luni și jumătate și tot mergeam pe munți în căutare de terenuri) și să-i spun cum mă simt, ce energie are terenul, lucru neobișnuit, el fiind o persoană extrem de rațională. I-am confirmat că mă simt minunat și că îl luăm, și atunci am luat decizia de cumpărare.

Cele 12 corturi oferă un spațiu de 20 de metri pătrați care îți poate deveni casă, odată instalate. Fiecare stă cocoțat pe o platformă de lemn oferind și spațiul unei terase, și este dotat cu sobă, paturi și tot felul de alte detalii atât de dragi călătorului contemporan căutător #degustbun și confort. Și mai de gust bun ni se pare decizia Alinei și a lui Răzvan de a aduce în cadru toate resursele naturale și locale posibile, cum ar fi panourile solare, alimentarea cu apă de munte din Bucegi sau colaborarea cu meșteri din toate părțile: păturile din corturi au fost produse de către un meșter local din Corbșori, coșurile de răchită în care punem lemnele de foc au fost confecționate manual de către o doamnă în vârstă din satul Slatina, fotoliile puf de pe terasă sunt cusute de o familie care deține un mic atelier de croitorie.

Ieșind în corturile CanvasCamp (Alina și Răzvan sunt și reprezentanții unici în România și Sud-Estul Europei ai mărcii), descoperim celelalte delicii de la Ursa Mică: zona de relaxare cu saună estoniană și ciubere, iar pentru cei care se întreabă unde se pot retrage în momentele de maximă intimitate, grupurile sanitare există în proximitatea corturilor. Urșii nu par a fi venit până acum în vizită la Ursa Mică, prin urmare atenția se mută în partea de restaurant, unde pe mese se etalează, așa cum e firesc, la munte, bucate din vecini, mai precis de la familia Rambu, care furnizează resortului alimente specifice zonei (ouă, lapte, brânză de vacă și oaie, brânză de burduf, cașcaval de diferite feluri, produse din carne). Legumele și fructele de sezon ne sunt aduse de un furnizor de la producătorii din sudul României în special din județul Dâmbovița.

Ar mai fi multe de spus despre Ursa Mică, de exemplu că în curând se va demara etapa a doua a proiectului, la finalul căreia corturile de glamping vor avea niște vecine ceva mai robuste sau că Alina și Răzvan au decis să salveze și să restaureze casa veche găsită pe proprietate, împreună cu meșteri și prieteni inimoși și pe care măicuțele de la Mănăstirea Nămăiești, de lângă Câmpulung Muscel, au onorat-o cu un covor țesut la război timp de doi ani. Dar pe toate acestea și multe altele le puteți descoperi dacă îndrăzniți să urcați și să vă umpleți plămânii cu aer tare de munte.

Articol publicat în igloo #201 / aprilie-mai 2021 / Scenografie şi arhitectură / rubrica #deGustBun