Inner City Out. Expo Olafur Eliasson la Berlin
Artistul Olafur Eliasson ne-a obişnuit cu proiecte urbane care stârnesc reacţii puternice, care îşi provoacă privitorii. Fie că ne gândim la colorarea temporară în verde a apelor unui canal din Stockholm, la crearea unui apus dublu în Utrecht sau la construirea unor cascade în New York, arta lui zăpăceşte ochii trecătorilor, „anesteziaţi” de peisajele urbane monotone ale oraşelor contemporane. Acum a venit şi rândul Berlinului – oraşul în care trăieşte din 1995 şi unde este profesor al Universităţii de Artă – să-i experimenteze creaţiile.
Încă de la sfârşitul anului trecut, lucrări ale lui Eliasson au putut fi descoperite în zone diferite ale Berlinului, obiecte misterioase inserate în ţesutul urban fără nicio explicaţie (aparent): biciclete cu roţile acoperite cu oglinzi, bucăţi uriaşe din trunchiurile unor copaci, un pavilion de gheaţă şi unul din sticlă şi oglinzi. Toate fac parte din expoziţia „Inner City Out”, care uneşte aceste numeroase intervenţii directe în spaţiul public cu o serie de lucrări prezentate în spaţiile de expunere de la Martin Gropius Bau, majoritatea create special pentru această ocazie.
Înţelegând arta ca un subiect de interes public, Olafur Eliasson nu se mulţumeşte doar să-i invite pe oameni la muzeu, ci îşi şi duce lucrările acolo unde oamenii trăiesc, unde se relaxează sau unde se distrează, ba mai mult, forţează – aşa cum ne sugerează şi titlul expoziţiei din Berlin – graniţa şi relaţia dintre interior şi exterior. Spre exemplu, bucăţi mari de granit de pe arterele capitalei germane formează o alee (pietonală) de acces chiar în spaţiul expoziţiei, unde accentul cade pe experienţa personală, pe modul în care fiecare alege şi experimentează spaţii şi procese vizuale. Elementul recurent este cel al oglinzii, cea care transformă interiorul în exterior şi viceversa: într-una dintre lucrări, o camionetă cu o oglindă foarte mare pe o parte se plimbă încet prin oraş, realizând astfel un portret filmic efemer şi surprinzător, până la a deveni halucinant. Instalaţia cea mai puternică în acest sens se află chiar în inima clădirii Martin Gropius unde Eliasson a instalat un caleidoscop gigantic, care înglobează un luminator şi care „îl catapultează pe privitor într-o arhitectură impresionantă a reflecţiilor infinite” (curatorul Daniel Birnbaum).
Expoziţia este însoţită de un catalog cuprinzător, cu peste 200 de imagini color, texte teoretice şi interviuri, ce analizează proiectele artistice ale lui Olafur Eliasson, dar şi relaţia dintre spaţiul urban şi muzeu în general.
