Interbelic Victoria, la adresă nouă
Nevoia unui spațiu mai mare, dar şi a unui nou decor care să transmită mai bine atmosfera anilor ’20-’30, când alcoolul era interzis în SUA, iar fetele tunse neobişnuit de scurt fumau şi purtau machiaj strident (la vremea aceea) în public, au determinat mutarea barului Interbelic din Centrul Vechi al oraşului la o altă adresă. Contextul oferit de noul imobil a fost perfect pentru schiţarea unui cadru industrial ce aminteşte de perioada interbelică şi care, în acelaşi timp, tematic vorbind, se poate schimba cu uşurinţă de la o petrecere la alta.
Proiectul a fost gândit de echipa de arhitecţi astfel încât să poată îndeplini două funcţii, în paralel: seara funcţionează ca restaurant, iar noaptea se transformă într-un club.
Noul Interbelic Victoria este alcătuit din două spaţii, cu o mică diferenţă de nivel între ele (6 trepte numerotate pe balustrada de tablă de oţel a scării) şi ale căror pardoseli au fost finisate cu şapă elicopterizată şi impermeabilizate cu răşină epoxidică. Acestea sunt despărţite de o plasă de sârmă (care se afla iniţial aici, iar ulterior a fost vopsită roşu) şi de o serie de cortine negre care întregesc atmosfera interioară.
Spaţiul de sus este locul care, aproape fără excepţie, se umple seară de seară cu oameni. Ca să ajungi aici, trebuie să treci printr-un hol lung, ai cărui pereţi sunt acoperiţi de alamă, un material-simbol (aminteşte de instrumentele de suflat ale cântăreţilor de jazz) în jurul căruia s-a realizat amenajarea şi care se regăseşte în diferite puncte cheie ale localului: barul principal este îmbrăcat în alamă, la fel şi stâlpii centrali. Legat de materiale, trebuie de asemenea precizat că acestea au fost alese pe de o parte din grupa celor reci şi industriale (aşa cum sunt betonul aparent din plafoane, obţinut prin decopertare, metalul natur, tabla de oţel, grinzile de oţel descoperite şi ele în urma decopertării tavanului), iar în contrast unele din seria celor calde şi preţioase (alama, cu aspectul ei cald, materialele textile din care sunt realizate cortinele şi banchetele sau lemnul de nuc masiv din care sunt făcute mesele).
Cu excepţia scaunelor Tolix, întreg mobilierul a fost desenat de arhitecţi, fiind realizat special pentru acest proiect. Vorbim aici despre bancheta continuă din catifea verde (percepţia asupra culorii ei se schimbă în funcţie de lumina din interior) sau mesele din lemn de nuc masiv, cu picioare din fier beton. Schema de iluminat este simplă, alcătuită din becuri Edison cu diferite volume, ce pun în evidenţă zonele principale ale interiorului, respectiv barul şi mesele. Alături de instalaţiile din becuri incandescente ce alcătuiesc firma luminoasă din spatele celor două baruri, acestea dau atmosfera locului.
Un element surprinzător, camuflat în spatele cortinei, este mica garsonieră ce funcţionează ca spaţiu de protocol pentru artişti, bucătari invitaţi în seri speciale sau barmani renumiţi. Aceasta a fost tratată în contrast cu restul clubului (pereţi albi de cărămidă aparentă vopsită alb, pardoseală din lemn) şi are ca element principal o frumoasă perspectivă asupra oraşului, din care face parte celebra scară de evacuare a Magazinului Victoria ce aminteşte de New York.
