fbpx


White November igloo

Între pietre şi lumini

Atunci când piatra era pentru om doar peretele unui adăpost întunecat pe care îl explora prin atingere, textura şi duritatea ei i s-au întipărit în minte ca simboluri ale protecţiei şi siguranţei. Atunci când prima rază de soare a intrat în adăpost, spaţiul interior a devenit vizibil, iar imaginea lui a stat la baza primelor realizări arhitecturale ale omenirii.

Text: Catrinel Panaite
Foto: Şerban Bonciocat

De-a lungul a mii de ani, piatra a rămas cel mai iubit material de construcţie, impresionând prin frumuseţe şi durabilitate. De aceea, o clădire în interiorul căreia fiecare imagine este caracterizată de un anumit fel de piatră şi de o lumină care o pune în valoare nu poate fi decât un excurs plin de semnificaţii în adâncurile memoriei ancestrale.
Zona de zi a locuinţei descrise mai sus este placată cu o piatră extrem de lustruită de culoarea mierii, reflectată de plafonul lucios şi colorat în aceeaşi nuanţă. Lumina naturală scaldă spaţiul cu dublă înălţime al living room-ului şi se insinuează şi în zona opusă vitrajului, prin decupaje succesive ale tuturor planşeelor aflate sub luminatorul de peste etajul al doilea. Astfel, lumina caldă de tip zenital se intensifică odată cu parcurgerea pe înălţime a spaţiilor, punând în valoare holul etajului întâi şi inundând spaţiul liber de tip loft aflat la etajul al doilea. Pentru cel care păşeşte pe închiderea cu sticlă a golului de la etajul loftului, senzaţia este una de levitaţie sub o ploaie de raze, peste două etaje de aer luminat.

Pentru a pune în valoare culoarea deschisă a pietrei, lemnul ales este brun, urmărind nu numai pardoseala, ci şi feţele verticale şi intradosul supantei – tavanul din lemn lucios defineşte dedesubt locul de luat masa.

Materialele cu grad înalt de prelucrare – inoxul, sticla – se subordonează imaginii generale şi au o prezenţă foarte discretă în spaţiile cu atmosferă caldă – living, dining, dormitoare, fiind puse în valoare numai în spaţiile reci – băi şi bucătării.

Apa, prin reflexiile pline de viaţă aruncate pe suprafeţele înconjurătoare, animă fiecare scenă în care apare: sala de fitness este iluminată natural prin hublourile piscinei, amintind de o stranie atmosferă subacvatică, în timp ce scara care coboară în subsol se continuă cu un podest de sticlă, pe a cărui suprafaţă se reflectă luminile unei mici oglinzi de apă.

Lumina artificială a fost atent studiată, pentru a produce în fiecare loc un alt efect vizual: fie e identică luminii naturale, în casa scării (în spatele unei plase metalice perforate) şi în bucătărie (în spatele unui perete din asize înguste de piatră rugoasă, cu fante orizontale), fie captivă într-un cub de onix, radiind căldura într-un spaţiu placat brut cu o piatră gri (în baia matrimonială de la etajul întâi), fie detaşează una de alta feţele plane ale încăperii (supanta de peste dining).
Corpurile de iluminat se împart şi ele în mai multe categorii: obiecte de design, plafoane luminoase (membrane Barrisol cu cromatică schimbătoare) şi „clou”-ul livingului, un bar luminos din sticlă mată asemeni unui cub de gheaţă translucid.

Surselor de lumină li se adaugă şi o sumă de suprafeţe reflectante – finisajul de inox satinat al bucătăriei, treptele de sticlă clară ale scării de la piscină şi parapetele de sticlă fără montanţi ale supantelor, care multiplică direcţiile propagării razelor.

Vegetaţia pune în valoare elementul mineral, apărând cu eleganţă la fiecare nivel al casei şi legând interiorul de exterior. Unul dintre pereţii piscinei, al cărui finisaj de piatră continuă şi în curte, este îmbrăcat într-o perdea bogată de vrejuri, în timp ce la etajul al doilea, loftul este înconjurat pe toate laturile de o terasă-grădină bogat plantată (stratul de pământ de un metru şi jumătate permiţând plantarea arborilor de dimensiuni medii) şi de o suprafaţă de piatră netedă cu câmpuri de pietriş.

Amenajarea exterioară reia temele arhitecturii interioare: peretele din asize înguste cu intarsii de altă culoare (prezent în baia de la etajul întâi şi, perforat, în bucătărie) revine ca paravan pentru închiderea unei laturi a generosului foişor – „bucătărie de vară” din spatele grădinii; oglinzile de apă, pardoselile din lastre netede, piatră cubică, pietriş, deck şi gazon definesc suprafeţe întinse şi calme, iar vegetaţia închide şi deschide perspectivele în funcţie de necesitatea protecţiei vizuale faţă de parcelele învecinate. Din păcate, regimul de construire, mult mai permisiv în prezent decât în momentul ridicării vilei, a facilitat apariţia pe parcelele vecine a unor volume construite mult peste înălţimea acesteia, iar extrovertirea iniţială a casei nu mai poate fi trăită în aceleaşi condiţii.

Totuşi, în unele cazuri, protecţia faţă de privirile indiscrete a generat soluţii elegante şi agreabile, cum sunt fâşiile de pânză întinse deasupra foişorului, care servesc totodată la umbrirea locului de luat masa. Printre aceste fâşii, lumina directă pătrunde numai în fante mici, reluând motivul „paravanului perforat”.

În ciuda dimensiunilor generoase ale vilei, spaţiile îşi păstrează scara şi confortul; fiecare zonă fiind delimitată şi mobilată prin obiecte şi lumini.

Un rol important în coerenţa ansamblului l-a avut beneficiarul, a cărui consecvenţă în urmărirea proiectului a permis dezvoltarea şi îmbogăţirea ideilor iniţiale ale arhitectului – un caz rar de compatibilitate pe termen lung între două personalităţi cu pregătire şi viziune diferite, care au ridicat împreună o casă din materie şi spirit, din piatră şi lumină.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0