Întrețeseri. Museo Casa Ayora
O casă, două chipuri diferite: unul baroc, exuberant către stradă, celălalt reținut, introvertit spre curtea interioară. Și între cele două fațete, nenumărate straturi și texturi întrețesute. Museo Casa Ayora oferă experiența materialității exaltate, puse în operă cu felurite stereotomii și tipare decorative, istorice și contemporane.
Clădirea este o fostă mănăstire dominicană, cu elemente baroce, devenită ulterior reședința privată a familei Ayora – o familie de comercianți de petrol îmbogățiți la finalul secolului al 19-lea. În spiritul burghez care își permitea gesturi largi și excentrice, interiorul casei ascunde o frenezie decorativă în care se întâlnesc tapete Art Deco și plăci de ciment colorate, toate excelent conservate în forma lor inițială. Trazia Arquitectura, împreună cu echipe de restauratori și arheologi intervine în acest cadru generos în detalii și ornamente pentru a restaura materia preexistentă, pentru a extinde și îmbunătăți modul de funcționare a clădirii devenită muzeu. Fiecare cameră și fiecare plan care o compune, fiecare suprafață verticală și orizontală (zid, tavan, pardoseală) a devenit un proiect in sine, abordat independent, adaptat viziunii de ansamblu. Într-un contrast temperat, intervenția contemporană se exprimă lăuntric în sticlă, oțel și lemn. Diferitele straturi care constituie istoria clădirii sunt lizibile, aflate într-o opoziție în care reușesc să se evidențieze reciproc.
La exterior, extinderea din cărămidă se țese plin și punctual cu ochiuri largi, prin care lumina pătrunde în mai multe ipostaze. În timpul zilei, scenele florale de pe pereți și pardoseala din mozaic sunt animate de fascicule care pătrund dinafară, în timp ce pe fațadă cărămizile ieșite în relief își desenează umbrele în continuă mișcare întoarsă după soare. Când seara cade peste clădire, ea luminează difuz dinăuntru înafară, prin golurile noi și prin amplele ferestre originale. Forma contemporană reconstituie urmele unei foste anexe demolate și se află în corespondență materială cu grajdul din capătul lotului de 16 x 45 m, aflat în curs de restaurare. Pentru a da indicii despre simetria care definea în trecut fațada dinspre curte, fără a reconstrui un alt corp dispărut, s-a recurs la marcarea în planul pavimentului a amprentei acestuia.
Sub soarele torid al Valenciei, curtea interioară pare că devine un cuptor în care lutul și cărămida care compun suprafețele verticale sunt arse in situ. În plan orizontal, pavimentul tare din piatră și pământ este străbătut de un șanț fluid și punctat de o fântână înconjurată de portocali și viță-de-vie – o oază cu elemente naturale în mișcare, în mijlocul aridității materiale. Atmosfera unei vechi grădini valenciene este recontituită în acest patio care reprezintă zona terminus. După întâlnirea barocă a fațadei principale cu strada, după desfășurarea decorativă din interiorul istoric al casei și extinderea cu dantelării din zidărie, parcursul se încheie în acest spațiu deschis, conținut, care se exprimă mai domol, dar se manifestă intens la nivel haptic. Suprafețele cu neregularități ale lutului, cărămida arsă nouă și veche, apa vibrantă, vegetația ușor tremurândă în vânt, umbrele purtate și aruncate fac spațiul să fie trăit, populat de fiecare material care devine o entitate însuflețită.
PROIECT: Museo Casa Ayora; AMPLASAMENT: Almussafes, Spania; SUPRAFAŢA CONSTRUITĂ: 762 mp; SUPRAFAȚA TERENULUI:1043 mp, ARHITECTURĂ: Trazia Arquitectura, Carlos Pardo y Lucía Hernández; RESTAURARE: Noema Restauradores, Sofia Martínez; ARHEOLOGIE: Lourdes Roca; FINALIZAT: 2019