KraftMade. Sau cum să dai putere mâinilor
Într-o zi călduroasă de vară, am descoperit cu încântare câteva imagini postate de Agnes Lukacs – multe mâini pricepute în jurul unor obiecte care, deşi încă nefinalizate, ţineau de o simplitate şi armonie pur şi simplu fermecătoare. Erau însoţite de o singură indicaţie – satul Alţâna. I-am scris repede, curioasă să aflu mai multe detalii, dar mi-a spus că trebuie să mai aştept puţin, până în toamnă, când proiectul – căci era vorba de o iniţiativă mai amplă – va fi prezentat publicului. De curând, KraftMade, reţeaua de meşteşugari şi creativi din România care doresc să integreze în viaţa de zi cu zi abilităţi şi tehnici tradiţionale, s-a lansat la The Hub Bucureşti, unde am şi putut admira pe viu frumoasele obiecte din colecţia Soxen; şi, ca să vă facem cunoscut şi vouă întregul demers, i-am invitat să-i schiţeze povestea pe Marlene Stanciu şi Mihai Sibianu (Asociaţia NOI FACEM BINE), iniţiatorii acestei reţele, pasionaţi şi încrezători, şi pe Ileana Sebe şi Agnes Lukacs, cei doi designeri care au deschis seria colecţiilor create alături de meşteşugari.
La ce mai e bun meşteşugul în ziua de azi? O întrebare pe care am auzit-o, sub diverse forme şi variaţiuni, de-a lungul timpului. Păi în primul rând nu mulţi mai pot să spună astăzi „ăsta-i făcut cu mâna mea”. Dar noi sperăm că vor fi din ce în ce mai mulţi. Lucrăm la asta.
În spatele „meşteşugului” nu stă, de fapt, artizanatul cu care suntem atât de spălaţi pe creier din perioada comunistă, ci lucruri ingenioase şi de multe ori chiar misterioase. Meşteşug înseamnă oameni harnici şi pricepuţi, păstrători ai înţelepciunii din străbuni. În alt limbaj, am fi zis patrimoniu cultural imaterial. Dar când avem de-a face cu lucruri meşteşugăreşti vorbim de fapt despre lucruri care poartă amprenta, cultura şi ADN-ul celor care le-au făcut. Sunt unicate, trainice, lucrate cu grijă şi decorate cu poveste. Adică au suflet şi mai mult decât atât: sunt păstrătoarele armoniei şi echilibrului naturii după care noi, orăşenii, suntem astăzi într-o mare goană.
Pentru că vrem să dăm mai departe înţelepciunea din străbuni şi, pe acest drum, să dăm putere mâinilor, am creat reţeaua KraftMade, gândită în primul rând pentru comunităţile cu acces redus la piaţă. Este o reţea de meşteşugari şi creativi, este non-profit şi, sub principiul comerţului echitabil, îşi propune să integreze în viaţa contemporană abilităţi meşteşugăreşti expuse prin cât mai multe obiecte, proiecte şi case valoroase.
Cum funcţionează? Tu ne spui ce ai nevoie, iar noi meşterim, construim, inventăm, restaurăm, desenăm, găsim soluţii, coasem, ţesem, sculptăm, brodăm şi creăm lucruri, cu tehnici perfecţionate în sute şi sute de ani.
Doar un meşteşugar bun ştie să facă orice îşi propune. Iar noi îi căutăm pe cei mai cei prin toată ţara. În Valea Hârtibaciului, în inima Transilvaniei, i-am găsit pe Marcel (pielar), Nicuşor (tâmplar), Rodica (ţesături la război), Viorica (lasetă şi broderie) şi Uwe (sculptură în lemn, prelucrare piei). I-am provocat la un workshop de trei zile la Alţâna, într-o căsuţă de la 1506, cu multă cultură săsească în jur şi cu o echipă foarte diversă.
Pe designeri îi convinsesem înainte: Agnes Lukacs, riguroasă, echilibrată, geometrică, şi Ileana Sebe, delicată şi vaporoasă, s-au completat minunat, în permanentă interacţiune cu oamenii locurilor.
Ce au făcut şi au trăit patru zile o mână de oameni, de la sat şi de la oraş, români, unguri şi saşi laolaltă, le lăsăm să vă povestească, în continuare, chiar pe autoarele colecţiei Soxen, Agnes şi Ileana.
igloo: Fiecare dintre voi are, în acest moment, bine conturate preocupările în zona de design. Ce v-a atras la proiectul Kraftmade? ce v-a făcut să mergeţi la Alţâna?
Ileana Sebe: Pentru mine a fost prima manifestare în zona de design în afara proiectelor personale zwei, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Sunt recunoscătoare pentru implicarea în acest proiect, alături de Agnes şi meşterii din zonă. Crescută în zona Sibiului, cu educaţie germană, mi-a devenit un proiect de suflet – ce îmi puteam dori mai mult decât ca primul proiect de design, colectiv, să aibă ca temă „resuscitarea meseriilor săseşti”. În plus, brandul meu zwei are în spate această idee, de a lucra şi a crea împreună cu tot felul de oameni care mă inspiră.
Agnes Lukacs: Când am primit invitaţia de a participa la acest workshop ştiam că va fi total diferit de proiectele mele personale. Am simţit-o ca pe o provocare, să lucrez alături de nişte meştesugari din domenii diferite a fost cu adevărat o ocazie specială. Noutatea pentru mine a fost şi faptul că am lucrat în echipă.
igloo: Am asistat în ultimul an la o adevărată „explozie” a (valorificării) tradiţionalului în artele vizuale, fie el copiat sau reinterpretat, fapt ce a indus cred şi ideea de modă, de curent care vine şi trece. Cum vă poziţionaţi voi faţă de această mişcare? Cu ce a venit nou/diferit Soxen?
Ileana: Eu îmi doresc să nu fie un curent, o modă, ci să se perpetueze, să rămână o constantă. Îmi doresc ca meşteşugurile tradiţionale să supravieţuiască, să punem preţ pe ele, să găsim modalităţi de a le transmite mai departe. Este vorba de o valoare esenţială, de o moştenire ce trebuie valorificată. Soxen nu este un proiect punctual, ci se dezvoltă ca o platformă, online, ce pune în legătură meşteşugari – sper cât mai mulţi – cu oameni de design. Din îmbinarea acestor lumi pot supravieţui şi una şi cealaltă.
Agnes: Eu am evitat mult timp să mă alătur acestui „curent” tocmai că mi s-a părut ipocrizie să mă inspir din tradiţiile meşteşugarilor fără să fiu conectată 100% la munca lor. Nu o poţi face din faţa computerului, nu o poţi face sincer, iar când acest lucru nu se vede în munca ta poate să fie la modă, dar va fi efemeră. Un astfel de proiect necesită multă muncă de cercetare, contact direct cu oamenii, iar proiectul Kraftmade a reuşit să creeze o punte între noi. Poate fi un început!
igloo: Aţi avut ocazia să petreceţi patru zile alături de meşteşugari din Transilvania, într-un alt ritm decât cel al oraşului, le-aţi aflat poveştile şi preocupările. Care credeţi că ar trebui să fie relaţia corectă între ei şi designeri?
Ileana: Ritmul vieţii rurale şi poveştile acestor oameni poartă o nostalgie aparte. Eu visez adesea că la un moment dat voi trăi la ţară, că mă voi întoarce în zona unde am copilărit, de aceea cele câteva zile petrecute la Alţâna au fost o oază de linişte şi bine în haosul vieţii de zi cu zi. Deschiderea e cea mai importantă, avem de învăţat unii de la alţii atât de multe şi doar ascultând, fiind dispuşi să renunţăm la modul nostru de a vedea lucrurile, se pot crea lucruri şi experienţe noi. Fiecare are experienţe ce pot fi de ajutor altora.
Agnes: Eu m-am născut şi am crescut în Transilvania, înconjurată de tradiţii, de obiceiuri, mi-a fost destul de uşor să relaţionez cu ei. Se ştie că în ultimii 20-30 de ani problemele de mediu au ajuns în
prim-plan. Acesta ar fi un prim „motiv” ca noi, designerii, să ne întoarcem la rădăcini, sa creăm obiecte ca odinioară, cu ajutorul meşteşugarilor, singurii care mai păstrează secretele realizării de obiecte prin tehnici simple, eco-friendly. Cu toţii avem de câştigat dintr-o astfel de colaborare. Pe lângă definirea unor concepte contemporane şi vandabile, designerul are şi abilitatea de a identifica mai coerent necesităţile consumatorului. Şi dispune şi de mai multe căi de promovare. Cel mai frumos lucru care s-a întâmplat după acest proiect a fost faptul că am rămas în contact cu ei, reţelele de socializare ne ajută în acest sens, aflăm despre proiectele fiecăruia în continuare şi avem şansa să colaborăm.
igloo: Ce ar putea câştiga designul românesc din valorificarea meşteşugurilor?
Ileana: Identitate şi personalitate proprie, asta cred că se poate câştiga. În afara ţării, meşteşugurile tradiţionale sunt la mare căutare. Din păcate, destul de mulţi dintre meşteşugari sunt foarte în vârstă, de aceea e important să găsim forme de a perpetua aceste meşteşuguri.
Agnes: Designul românesc contemporan are nevoie de inspiraţie autentică şi este firesc să se inspire din propriile tradiţii, lucruri care ne definesc, ne fac speciali şi diferiţi de restul lumii. Exact ce spunea şi Ileana, câştigăm identitate.
igloo: Care ar fi mai frumoasă/emoţionantă amintire din perioada petrecută la Alţâna.
Ileana: Frumos a fost pe parcursul tuturor celor patru zile; au fost momente mai grele, în care ne era teamă că nu vom avea timp să terminăm obiectele, ne lipseau anumite ustensile sau materiale şi, când găseam soluţia la aceste obstacole, era o bucurie comună. Asta de fapt a fost frumos, munca în echipă, faptul că fiecare a venit cu idei şi soluţii, că nu a fost fiecare în lumea lui, ci am împărtăşit experienţe. Emoţionant a fost şi la final, când le-am văzut gata, când ne-am dat seama, uitându-ne la ele, cât de multe lucruri am putut crea în aşa puţin timp.
Agnes: Îmi amintesc cu plăcere că, deşi nu dispuneam de toate uneltele necesare pentru a crea o colecţie cap-coadă, am găsit soluţii pentru toate. Panica de dinainte de „deadline” a fost atenuată cu ajutorul muncii în echipe. Când există pasiune şi un obiectiv comun rezultatul nu poate fi decât frumos.
igloo: Cum aţi caracteriza în câteva cuvinte colecţia Soxen şi ce v-aţi dori pentru ea în continuare? Cum aţi vrea să crească?
Ileana: Colecţia Soxen este un proiect punctual, parte dintr-o platformă mai mare – Kraftmade. Ideal ar fi să aibă cât mai multă vizibilitate pentru a stimula colaborări viitoare între designeri şi meşteşugari. Bineînţeles că ne-am dori să primim comenzi pe prototipurile create, în primul rând pentru a da încredere meşteşugarilor că ceea ce am creat este şi vandabil, pentru că implicaţiile materiale sunt şi ele importante. Soxen este o colecţie eclectică, experimentală şi totuşi unitară în esenţă, prin folosirea mesteşugurilor tradiţionale şi elementelor decorative săseşti în crearea unor obiecte de design contemporane.
Agnes: Colecţia Soxen conţine nişte idei, nişte prototipuri, nu a fost gândită dinainte, s-a născut odată cu întâlnirea celor participanţi la acest proiect. Tocmai acest lucru îi dă un farmec aparte. Când construieşti un concept meticulos, din timp, se întâmplă să nu prinzi esenţialul; dar când faci freestyling cu oameni conectaţi şi pasionaţi, ies lucruri grăitoare. Cel puţin aşa simt eu.
KraftMade este un proiect al Asociaţiei NOI FACEM BINE, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.