La Liman. Cronica unei amenajări anunțate

Proiectul La Liman începe, ca orice poveste dobrogeană, adică semi-orientală, cu mult timp în urmă. Cu vreo nouă-zece ani, ca să fiu nu mai exact de cât se cade în contextul dat. Atunci l-am cunoscut pe Adrian, apropitar tulcean, care a avut amabilitatea dezinteresată și dezinteresul amabil de a ne transporta cu ambarcațiunea personală până la Chilia, întru documentare pentru cartea Stuf. Case tradiționale din Delta Dunării. Se pare că legăturile stabilite pe apă sunt durabile, căci de-atunci am rămas aproape, conlucrând în varii proiecte.

Întâi a fost o casă, apoi un complex sportiv, o agenție de turism, din nou complexul sportiv (nu toate construite, stați liniștiți), pentru a ajunge, într-un soi de apoteoză antreprenorială, la modernizarea Autogării din Tulcea. Proiect complex, realizat pe hârtie și chiar autorizat, incluzând: refacerea spațiilor specifice autogării, extinderea restaurantului pe două niveluri, cu salon mare, de evenimente, chair și nunți, extinderea și refacerea bucătăriei, câteva camere de hotel și alte spații comerciale anexe. În acel context am început să vorbim și despre cum ar trebui să fie restaurantul în termeni de gastronomie. Așa a apărut ideea unui “fusion” dobrogean, cu rețete – originale sau interpretate – inspirate din bucătăriile popoarelor/culturilor care au colorat și colorează încă Dobrogea – români, macedoneni (aromâni), turci, tătari, lipoveni, haholi, evrei, bulgari, greci, italieni etc.

img_9184_hdr

Apoi a fost revenirea cu picioarele pe pământ – proiectul era totuși cam mare, la fel și riscurile, mai ales că ar fi presupus paralizarea tuturor activităților pe timp nedeterminat. Ca atare, după timpul firesc de aclimatizare a orgoliului, întâi cu renunțarea și apoi cu realismul unui proiect mai mic, apropitarul sus-menționat s-a repliat către simpla (nu tocmai…) refacere a restaurantului. Bineînțeles, într-o primă fază, și apoi mai vedem…!

Bine, perfect, reducem, dar păstrăm măcar viziunea gastronomică a etapei onirice: bucătărie dobrogeană. Mai ales că și locul părea anume croit pentru o astfel de viziune: un restaurant situat pe malul Dunării, într-un oraș tipic dobrogean, cu mai toate etniile reprezentate, într-un loc de tranzit (autogară) către destinații dobrogene, naționale sau internaționale, atât pe apă (pe faleză), cât și pe uscat, pe roți sau pe șine (mai e și lângă gară). Spuneți și voi, într-un asemenea viespar de oameni și trasee, cum să reziști tentației de a amesteca lucrurile atât în bucătărie, cât și în amenajarea spațiului?

img_8852_hdr-as-smart-object-1

Să trecem acum la cronica propriu-zisă.

Actul 1 – Curățarea locului. Vechiul restaurant trebuia să părăsească definitiv scena istorică. Pentru asta, numai schimbarea culorilor, a decorației și mobilierului nu era de ajuns. Trebuia acționat, blând, dar decisiv, și asupra spațiului. Așa s-a petrecut demolarea parapeților către Dunăre, cu lărgirea aferentă a ferestrelor și crearea unei relații directe cu terasa, înglobarea barului de cocârțari din spate în spațiul restaurantului și mutarea scării către mezanin, pentru o deschiderea vizuală mai bună a întregului restaurant. Nu știu dacă tot aici ar trebui să se pună și redesenarea barului și terasei exterioare, dar cum nici voi nu știți, rămâne așa!

Actul 2 – Împodobirea noului spațiu. Fusion-ul gastronomic (propus) și cel fizico-tactic (real, dat) trebuia exprimat și în amenajare. Așa că am căutat să folosim elemente – preluate direct sau interpretate – din cultura construită specifică Dobrogei. Caplamaua caselor Deltei, olanele balcanilor, gardul de nuiele, tencuiala bulgărită pe pereți de ceamur, paziile traforate cu modele repetitive, ceaunul țigănesc (bătut manual de meșteri țigani adevărați), lijăncile cu perne, cromatica specifică, parâmele și lanțurile, ceramica pictată sunt principalele ingrediente amestecate în gastronomia arhitecturală a locului.

Actul 3 – Ajunsul la Liman. Cum orice loc trebuie să poarte și un nume, la momentul oportun am apelat la niște botezatori profesioniști, Brands & Bears, care, inspirați pesemne de poziția și natura locului ce se năștea, ne-au zis să-i zicem La Liman. Etimologia greco-turcă și conotațiile lagunare, salmastre și portuare totodată ne-au plăcut spontan, iar când i-au lipit și bucătăria dobrogeană aleasă pe sprânceană ne-am simțit, brusc, ca acasă. Între timp, Corina exersa deja rețetele fusion-dobrogene care astăzi au devenit meniu stabil de lins pe degete, așa că, dacă Nelu se ținea de treabă, nu ne mai rămânea decât să stabilim data inaugurării.

Care va fi fost 14 octombrie 2017!

 

Proiect arhitectură și structură: igloo architecture
Arhitecți: Bruno Andreșoiu, Cristina Nicolaescu, Viliana Brescan
Adresă: str. Portului nr. 28A, Tulcea