La plimbare prin Bucureștiul Art Deco, cu Dragoș Dogaru

Bucureștiul are un patrimoniu modernist Art Deco la care ar râvni multe orașe și destui pasionaţi. O generaţie de arhitecţi cu multă inventivitate a creionat în cele două decenii interbelice chipul unei metropole moderne și visătoare, nonconformiste și foarte occidentale. Bucureștiul interbelic a avut fără îndoială un farmec aparte, iar ecourile sale persistă până la noi, împreună cu fragmente de oraș care mai exprimă încă rafinata cultură din care s-au născut. Patrimoniul Art Deco este însă în multe situaţii neglijat și în pericol de a fi diluat peste măsură de intervenţii contemporane neavenite.

În acest context, proiectul București: Modernism Art Deco servește ca instrument prin care locuitorii cunosc atât calitatea arhitecturii Art Deco, cât și importanţa conservării sale. Despre proiectul B:MAD am discutat cu pasionatul său iniţiator, Dragoș Dogaru, cel care în ultimii ani a fotografiat numeroase imobile Art Deco în plimbările sale cu bicicleta – pe care o alintă Portocala mecanică.

Cum te-ai simţit atras de arhitectura Art Deco?

Sunt multidisciplinar ca pregătire. La bază sunt inginer, lucrez ca grafician de ani buni, sunt atras de Franţa, îmi place limba franceză, am citit mult Architectural Digest France și am descoperit acolo interioare care se trăiesc, cu elemente decorative și nu simple accesorii. Citind, am fost inspirat să observ arhitectura.

Împreună cu Dragoș Dogaru și Arthur Ţintu (arhitect și fotograf de arhitectură), am pornit la plimbare pentru a învăţa cum se recunoaște o clădire Art Deco. În perioada interbelică, arhitecţii semnau clădirile, adică își asumau cu adevărat interacţiunea cu beneficiarul, modul în care au transpus viziunea arhitecturală și încadrarea în norme și cerinţe. Oamenii se uitau cu uimire la clădirile care se înălţau și erau fascinaţi. Decoraţia era văzută ca expresie a personalităţii, astfel că fiecare imobil avea o tratare specifică. Din ghidul B:MAD vă prezentăm o serie de elemente recurente de limbaj: ordinul clasic stilizat, motivul zigguratului, coronamentele decorate, fereastra circulară, linia ondulată, tresele, motivul curcubeului, al Soarelui, al fulgerului sau al fântânii îngheţate, alături de elementele vegetale și marine.

Cum ai descrie, pe scurt, acest gen de arhitectură?

Arhitecţii Art Deco se gândeau la spaţiul construit, se gândeau la peisajul urban, la cum se încadrează și cum se decorează o clădire. Acum, mulţi arhitecţi se gândesc cum să iasă în evidenţă, să epateze. Bucureștiul modernist Art Deco este un exemplu despre modul în care se trăia orașul.

Foarte interesantă este relaţia faţadelor cu lumina, ce devenea un scop în sine, pentru că soarele decora clădirea. Imobilele Art Deco arată cel mai bine în plină lumina. Atunci observăm contrastele de umbre ale ornamentelor convexe sau concave. Similar, atunci când acoperișul cu șarpantă a fost înlocuit cu terasa, faţada Art Deco a stabilit o relaţie cu apa. Golurile sunt tratate telescopic, iar sohlbank-urile și brise-soleil-urile protejează împotriva infiltraţiilor. Finisajele sunt, bineînţeles, impecabile.

În cursul plimbării am admirat 6 imobile deosebite: Ministerul Justiţiei (Bd. Elisabeta nr. 53) și o serie de locuinţe unifamiliale și de raport mai puţin cunoscute, dar la fel de surprinzătoare pe care le puteţi descoperi la următoarele adrese: str. Domniţa Anastasia 10, str. I. Brezoianu 11, Bd. Schitu Măgureanu 19, str. C.D. Stahi 16, Intrarea Știrbei Vodă 4. Până acum, pe platforma online B:MAD au fost cartate 360 de imobile de factură modernistă Art Deco până la primul inel al orașului. Estimat, patrimoniul Art Deco se ridică la câteva mii de construcţii.

Care este scopul moral-social al proiectului? Când devenim mai educaţi…

…apreciem ceea ce avem. După cum spunea dr. arh. Mihaela Criticos, eclectismul de școală franceză și Art Deco-ul originar din Franţa dau expresia Micului Paris. Iar Micul Paris nu este doar un mit. Bucureștiul era conectat la valorile culturale occidentale. Ar trebui să ne reconectam la les années folles.

 Material apărut în Banchiza Urbană 13 / vară 2019