La Purificadora, Puebla

„Am fost expus şi influenţat de arhitectura mexicană vernaculară. Am învăţat astfel să rezolv spontan toate problemele, să răspund prin soluţii creative şi aspectelor legate de programul arhitectural, şi chestiunilor financiare. În acelaşi fel am înţeles şi importanţa valorilor umane în arhitectură. O bună construcţie este aceea în care se simt confortabil şi un ţăran şi un rege”. (Ricardo Legorreta)

Text: Oana Tănase
Foto: www.designhotels.com

Născut în 1931, în Mexico City, Ricardo Legorreta şi-a înfiinţat propriul studio de arhitectură în 1960, moment în care stilul internaţional invada Mexicul postbelic. Marcat de întâlnirea cu Luis Barragan, căruia îi şi organizează mai apoi o expoziţie, în anii ’70, la MoMA New York, Legorreta a optat de la bun început pentru revitalizarea arhitecturii tradiţionale, ale cărei principii compoziţionale sunt determinate de un patio central, în jurul căruia gravitează coridoare arcate, într-un ansamblu ce accentuează supremaţia plinurilor asupra golurilor, cromatica luminoasă susţinând jocul de lumini şi umbre. În anii ’60-’70, Legorreta Arquitectos şi-a câştigat prestigiul odată cu realizarea proiectelor Camino Real Hotel, Mexico City, Cancun şi Ixtapa, a construcţiilor pentru birourile Seguros America Banamex şi IBM Mexico şi a laboratoarelor şi a fabricilor Kodak, Smith Kline, Nissan şi Renault, pentru ca la scurt timp comenzile să-l poarte şi spre SUA, Europa, Asia.

După cum o mărturiseşte chiar numele, hotelul La Purificadora s-a născut prin reconversia unui centru de purificare a apei pentru producerea gheţii, construit în anii 1870, aflat în imediata vecinătate a bazilicii Sfântul Francisc din oraşul Puebla, aflat sub patrimoniu UNESCO datorită fondului de arhitectură colonială pe care o prezervă. Nu întâmplător, decantarea, puritatea sunt în acest caz liniile de forţă ale proiectului arhitectural şi ale designului interior. Provocarea, pentru Legorreta, a constat în adaptarea structurii şi a materialelor deja existente (piatră, lemn) la cerinţele noii funcţiuni a spaţiului: mai mult chiar, elemente arheologice ale sitului – fragmente de sticlă, de exemplu – au fost incorporate în noua linie a designului interior. Amprenta lui Legorreta este de găsit în cocktailul dintre atmosfera tradiţională şi stilul minimalist, luxul fiind dat de facilităţile hotelului şi de o înţelegere a tehnologiei puse în slujba confortului: la parter – un patio lateral în culori aristocrate respectă tăieturile sculpturale ale volumului, pentru ca, la etajele 2 şi 3, cele 3 apartamente şi 23 de camere să se deschidă spre oraş şi spre silueta Sf. Francisc; o piscină de 30 m, săli de gimnastică, jacuzzi şi masaj, un rafinat restaurant plus o sală de lectură întregesc ansamblul.