Lee Krasner – credincioasă sie înseși

Centrul muzeal Paul Klee din Berna dedică până la 10 Mai 2020 o amplă expoziție artistei americane Lee Krasner (1908-1984).

Din fiecare autoportret al său răzbate o privire fermă, tihită dar intransigentă. Ea îi reflectă cu fidelitate caracterul, opera și drumul vieții: determinat, categoric, neabătut.

Conștientă din adolescență de dorința de a face artă și-a urmat menirea cu o consecvență exemplară pentru o femeie la acea epocă. La National Academy of Design intransigența o face să se remarce ca studentă ”dificilă”, care preferă să-și asculte ”propria voință în loc să respecte regulile academice” și metodele de lucru. Stilul realist figurativ al academiei, rămas până astăzi pregnant în arta americană, era diametral opus atracției artistei față de curentele abstracte avangardiste. În aceeași perioadă, în febra căutărilor de sine, ea își înlocuiește numele de naștere Lena cu Lenore pentru ca ulterior să-și definitiveze identitatea cu o rezonanță androgină: Lee.

Mult mai târziu cu aceeași neclintită intransigență declară într-un interviu din Vogue ceea ce poate ar fi nimerit să constituie credo-ul tuturor ființelor creatoare de pe mapamond: <<I am an artist – not ”a woman artist”; not ”an american artist”>>.

Într-o operă care se întinde pe mai mult de o jumătate de secol artista a urmat cicluri creative împletite visceral cu etapele vieții, fie ele senine sau tragice. Convingerea că singura constantă este schimbarea a deschis-o permanent spre noi teritorii. Cu intransigența-i caracteristică a respins orice încremenire în proiect, inclusiv ideea de a fi identificată cu un ”stil-semnătură”. A urmat numeroase cursuri și a îmbrățișat cu generozitate cromatici, maniere și tehnici diverse.

În ciuda multiplelor experimente a rămas totuși fidelă mișcării sale artistice de debut – expresionismul abstract.

În 1937 Lee Krasner primește o bursă la Școala de artă Hans Hoffmann. Acolo aprofundează cubismul și studiul nudurilor într-un context dramatic de umbre și lumini. Singurul compliment primit de la profesor a venit pe neașteptate confirmându-i parcă alegerea unui pseudonim ambivalent ”Desenul acesta este așa de bun, n-aș fi crezut că l-a făcut o femeie”. Într-un arc peste timp, la o vizită în atelierul artistei în 1974 curatorul Brian Robertson găsește o mapă cu desene din acea perioadă. Artista îi selectează câteva pentru a fi expuse. Cele rămase le pune deoparte cu intenția de a le arunca. Redescoperindu-le un an mai târziu urmează cu foarfeca liniile ascuțite ale desenelor și într-un impuls creativ dă naștere unei noi serii de colaje ”Eleven ways to use the words to see”.

În 1942 Lee Krasner a fost invitată să expună la galeria McMillen împreună cu alți pictori abstracți. Numai unul dintre ei îi era necunoscut și locuia în vecinătate. Cu determinarea-i caracteristică, intrigată de faptul că mai exista un artist abstract pe care ea să nu îl cunoască s-a dus direct la atelierul său. Astfel a început relația cu Jackson Pollock care avea să-i devină partener de viață și creație, și un deschizător de drumuri în mișcarea abstractă. La acea vreme ea era deja lansată în cercurile artistice ale vremii în timp ce Pollock se afla la începuturi. Ea l-a introdus, i-a împărtășit din vastele sale cunoștințe de artă modernă și l-a susținut cu convingerea că ”el are cu arta lui mai mult de dat decât ea”. Totuși, cu intransigența-i caracteristică, fidelă sie însăși și crezului său, ea nu a încetat niciodată să creeze. Aceasta a făcut ca de-a lungul vieții lor împreună cele două spirite să se stimuleze și influenze reciproc păstrându-și fiecare personalitatea și vitalitatea.

În 1959 curând după tragicul accident mortal al lui Pollock, moare mama artistei. Lee Krasner suferă de insomnie și hotărăște să lucreze noaptea într-o paletă redusă: alb și umbre de ambră. Seria primește titlul de ”Călătorii nocturne”. Atrag atenția puternicele mișcări ritmice, cu accente, crescendouri și unduiri melodioase. Reunite într-un limbaj armonios ce pare că poate fi extins la infinit umbrele nopții sugerează ca și alte lucrări improvizații muzicale într-un univers fără început și sfârșit. Colecția de discuri a cuplului iubitor de jazz a acompaniat viața și creația acestora. Compatibilitatea dintre muzică și imagini este frapantă. De aceea, curatoarea expoziției de față a invitat redacția de radio să transmită o emisiune de jazz cu selecții din colecția artiștilor direct din sediul expoziției.

Lee Krasner a continuat să creeze și să expună până la moartea sa în 1984 la 75 de ani. Curând după aceea a devenit una dintre puținele artiste femei cărora muzeul de Artă Modernă din New York le-a dedicat o retrospectivă.