fbpx

Les Films de Cannes a Bucarest 2014 – Highlights

Cea de-a cincea ediţie a festivalului lansat de Cristian Mungiu, care aduce pe tărâm capitalier frânturi din programul Cannes-ului din mai, ne-a rupt de realitate la final de octombrie. Integrate preţ de şapte zile în circuitul festivalier, trei săli bucureştene au găzduit ateliere, Q&A-uri şi, bineînţeles, filmele expuse întâia oară pe croazetă. Câteva mai cu lipici la distribuitori le vom mai prinde noi „a Bucarest”, dar în locul plinătăţii sădite de briza scurtă şi fecundă dinspre coasta Franţei rămâne un gol – ticsit ce-i drept de amintiri:

Ioanina Pavel

Leviathan Prin prisma vărului bucureştean, observăm că în lineup-ul festivalului de pe croazetă s-a amestecat o doză bună din curentul anti-muscălesc persistent în Europa. The Search, filmul care a deschis aici festivalul, era un atac non-voalat la violenţa ab­rutizantă a armatei ruse în Cecenia; apoi, din nou în bătaia focului artistic, dar subminaţi de data aceasta din interior de către regizorul Andrey Zvyagintsev, ruşii corupţi din administraţia locală, monstruos de eficientă în strivirea individului de rând, sunt dezveliţi în toată sluţenia lor de câştigătorul premiului pentru cel mai bun scenariu la Cannes. Paharul aici, în micul orăşel de pe coastă în care-şi duc viaţa Nikolai şi soţia sa Lilya, este mereu gol, chiar şi când votca se grăbeşte să scufunde găunoşirea de toate zilele. Derulat în umbra bestiei eponime, litigiul lui Nikolai cu primarul Vadim pentru pământul strămoşesc capătă valenţe fataliste, iar cu fiecare ripostă care driblează stângace tentaculele Leviatanului, inevitabilitatea eşecului înnegurează orizontul, spălat apoi de formă duminica la biserică. Clouds of Sils Maria Situat într-un balans fermecător, la limita dintre realitate crudă şi ficţiune cu tâlc, acest studiu psiho-geografic îşi suspendă subiectul, actriţa Maria Enders (Juliette Binoche), într-o oscilaţie între puritatea creaţiei şi mâlurile faimei, între două roluri definitorii, între ieri şi azi. Maria se vede încă în postura seducătoarei Sigrid din piesa cu care s-a afirmat la 18 ani, frustrată fiind acum de personajul mai maturei sale prăzi Helena pe care trebuie să se muleze pentru mult-aşteptata relansare. Filmul lui Assayas îi reflectă abil frământările prin prietenia cu, şi dependenţa de propria asistentă Val (Kristen Stewart, despuiată de aerele hollywoodiene), care îi răscoleşte şi foamea de admiraţie şi dispreţul faţă de vedetismele contemporane. Se va supune Maria lanţului trofic? După un du-te-vino în casa oglinzilor ridicate de Assayas, ne zdruncină claritatea viitorului Mariei, răsfrânt de noua gardă – dar recunoaştem în paralela cu norii din titlu inerenţa şi sublimul vremelniciei de star. Bird People Pascale Ferran a croit un dulce şi propice basm parizian, un avânt vizual care ocoleşte obiectivele turistice, o poveste romantică năs­cută din spiritul de observaţie şlefuit în sin­gurătatea modernităţii. Un antreprenor din Silicon Valley (Josh Charles) care, venit în interes de afaceri, se lasă răscolit de aerul aventuros al bătrânului continent şi, tânjind după adevărul înviorător al unui nou înce­put, taie abrupt legăturile cu partenerii şi fa­milia. O radioasă cameristă (Anaïs Demou­s­tier) a cărei imaginaţie debordează în naveta spre muncă, în plină dereticare la hotel, şi seara, trăgând cu ochiul la vecinii de peste drum înainte de culcare. Camera regizoarei ne prinde într-o horă confuză, dublu articulată prin voice-over de personaj şi narator, prin minţile cuplului protagonist. Desco­perim în perimetrul hotelului de lângă aeroportul Charles de Gaulle o faună bogată, în dorinţe, panici şi turaţii interioare… căreia i se adaugă brusc o vrăbioară jucăuşă şi curioasă întrupată ca prin farmec de Audrey. Winter Sleep Cioplit din stânca Anatoliei atât de dragă regizorului Nuri Bilge Ceylan, câştigătorul Palme d’Or este o meditaţie relevantă pentru cetă­ţe­nii sărăciei gloabalizate. Cotidianul lui Aydin (Haluk Bilginer), proprietar al hotelului din munţi Othello şi al unor case din sat, se de­ru­lează molcom, între plimbări solitare şi schimburi de ruminări nobile cu sora sa, agera şi franca Necla, şi tânăra soţie decepţionată, Nihal. Aici, în turnul lui de piatră unde ruminează idei din sferi superioare, Aydin e prizonierul platonic al laudelor interesate şi propriei sale ipocrizii. Presiunea lipsurilor care îi apasă pe chiriaşii lui, clasa defavorizată, îi trece razant pe la ureche, dar distanţa pavată cu preocupări înalte îi permite doar sentinţe critice la adresa sărăciei „inestetice”. Drama excelează în dialoguri şi filosofări burgheze, izvorâte din introspecţiile relaxate ale unor minţi prinse în capcana cuferelor fără fund.   O poveste despre curiozitate, ambiţie şi atenţie în producţia de arhitectură. Varianta daneză

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0