Les Films de Cannes à Bucarest: The Square, portretul turmei contemporane

Cine mai suntem? De câte secunde de oroare mai avem nevoie pentru a fi mișcați, bulversați sau pentru a ajuta pe cineva complet necunoscut? Ce ascundem de fapt sub toate măștile versatilității sociale, culturale, sub aparența unei vieți în care ne suntem din ce în ce mai tare autosuficienți?

Sunt fragmente de întrebări care îți plutesc inevitabil prin minte după vizionarea unuia dintre cele mai de impact filme care s-au văzut la București în cadrul recent încheiatei ediții 2017 a Les Films de Cannes à Bucarest, The Square, pentru care regizorul Ruben Östlund a câștigat unul dintre cele mai îndreptățite Palme d’Or-uri din ultimii ani.

the-square-814563l

„Pătratul este un sanctuar al încrederii și compasiunii. În interiorul său ne bucurăm de drepturi și obligații egale.” Este motto-ul sub care Christian, curatorul unui important muzeu contemporan prezintă noua și incitanta expoziție a muzeului, a cărei pre-campanie de promovare îi va scăpa de sub control, generând un întreg haos existențial.

Fizic, pătratul este conturat și instalat în fața clădirii, într-o scenă care urmează, simbolic, decapitării unui călăreț de bronz de pe un soclu amplasat, clasic, în fața palatului-muzeu.

Pătratul-sanctuar, de o simplitate electrică, devine simbolul tuturor valorilor în care cu greu ne mai putem încadra: compasiune, sinceritate, dezinteres, autenticitate. Ne mișcăm într-un univers populat de frumoase aparențe: contează, desigur, să purtăm haine cool la evenimente unde ne putem admira reciproc și unde ne putem preface interesați de mesaj atâta timp cât urmează un cocktail, contează să facem parte din grupuri exclusiviste cu apucături decadente, să culegem reach-uri și like-uri din Social Media, contează șocul, neobișnuitul, nemaivăzutul și prea puțin cu cine ne-am culcat ieri, strigătul de ajutor al unui necunoscut sau oamenii care dorm pe străzi.

Östlund țese astfel voaluri satirice în jurul unor ipostaze contemporane: spiritul de turmă care ne alienează voința sau vocea proprie, schematismul sentimental, goana după gloria vieții virtuale, nimicul ridicat la rang de artă. Cu umor de limbaj și de ipostaze, alert, dinamic, cu elemente „șocante”, cu cerșetori compatrioți și, mai ales, cu actori naturali și versatili.

Prima scenă a filmului în care Claes Bang – Christian curatorul și Elisabeth Moss – jurnalista blondă americană se întâlnesc în cadrul unui interviu la muzeu este, pe cât de amuzantă, pe atât de edificatoare pentru întregul mesaj al filmului.

The Square, 2017; Regia: Ruben Östlund; Cu: Claes Bang, Elisabeth Moss, Dominic West, Terry Notary