Local Colonial
Restaurantul de pe Covaci este un patio reinterpretat, plin de palmieri şi plante exotice de toate mărimile, delimitat de obloane, jaluzele, oglinzi şi mari suprafeţe de sticlă şi desfăşurat pe două niveluri, în jurul unui gol central, în care s-au adunat imaginile şi simbolurile mai multor serii de (citez din line-ul de promovare) „teritorii cucerite”, preponderent tropicale, de unde şi abundenţa de detalii decorative din zona asiatică, central-americană şi nord-africană.
Spaţiul astfel conturat a fost separat de exterior prin intermediul a două panouri din lemn, în genul uşilor chinezeşti, care acţionează ca un filtru perforat, prin care vedem frânturi din toate elementele esenţiale ale poveştii vizuale: storuri luminate din spate, plante, statuete, portrete, vase, oglinzi care reflectă peretele opus, mobilier din bambus sau din lemn natur masiv (stejar, nuc). „Designul interior transmite atmosfera colonială prin mai toate elementele: obloanele, jaluzelele şi mobilierul de bambus, paleta de culori din zona verde grizat, o întreagă colecţie de obiecte decorative din zona Asiei de sud-est sau a Africii de nord, plus hărţi maritime şi obiecte de călătorie – asta pentru că şi bucătăria promite un voiaj culinar cu influenţe din zonele amintite şi nu numai. Elementele originale pe care le-am găsit în clădire au fost păstrate şi puse în valoare: coloana de fontă turnată, plăcuţele colorate din ciment. Ca organizare funcţională: spaţiul (existent) pentru bucătărie era insuficient, motiv pentru care am decis extinderea zonei de preparare în chiar mijlocul restaurantului, ceea ce, într-un fel, ilustrează modul de a găti la vedere, specific zonelor menţionate. Astfel, bucătăria devine un spectacol, în special pentru clienţii de la etaj. Extensia vitrată, existentă, a clădirii, ne-a inspirat spre a o converti într-o seră în adevăratul sens al cuvântului: o grădină de iarnă de dimensiuni considerabile care oferă, chiar şi iarna senzaţia de exterior. Şi, astfel, bucătăria a devenit o seră în seră” (arh. Corvin Cristian).
În plăcut contrast cu verdele pastelat al placării pereţilor şi al tâmplăriei acoperişului înclinat din sticlă, câteva piese roşii construiesc un traseu cromatic: canapelele din zona de bar&dine, mai sus-amintitul stâlp structural din fontă şi structura metalică a bucătăriei deschise. La fel cum interiorul este un colaj de imagini exotice, meniul bucătăriei este un colaj de experienţe personale ale Chef-ei, selectate pe criteriul apropierii, de data asta, de o atmosferă cubaneză („interiorul e atât de cald şi plin de plante, încât ne putem imagina uşor că suntem într-o vilă pe malul mării”), dar şi pe acela al gustului clientului bucureştean.
Manuela Paraschivescu a urmat Ecole de cuisine française Gregoire Ferrandi şi s-a specializat apoi la Le Grand Vefour (Chef Guy Martin) şi Thoumieux (Chef Jean-François Piege). „Pentru mine, gătitul este o formă de descoperire şi trebuie să fie plăcere, joc, pasiune şi – asta în primul rând – respect pentru produs. Ingredientele alese şi preparatele din meniu sunt, practic, un puzzle în care am îmbinat gusturi exotice selectate după criterii funcţionale, practice şi economice, dar şi în funcţie de propriile mele experienţe şi pasiuni.” Creveţii în sos de galangal, de exemplu, sunt o creaţie 100% personală şi un caz de serendipity: „eram într-o seară la nişte prieteni şi am pregătit cina din ce aveau prin frigider. Mi-a plăcut ce a ieşit şi am reluat şi cizelat mixul (am adăugat, de exemplu, boabe de rodii: era nevoie de o textură crocantă şi de puţină aciditate) astfel încât creveţii cu galangal, care sunt serviţi cu orez cu turmenic, anason stelat şi scorţişoară sunt un preparat inventat de la zero. Tortul de ciocolată este, de asemenea, o reţetă personală, în sensul că numele (Death by Chocolate) este al unei cafenele pragheze în care am fost mai demult, iar cardamomul, care mie îmi place foarte mult, îi dă un aer oriental aparte”.