London Senses

În cele ce urmează, ne propunem să gustăm Londra: atmosfera specifică dată de design, în special, şi de arte, în general. Ne propunem să ne pierdem prin labirintul Festivalului londonez de de­sign (unul din cele mai importante evenimente care celebrează şi promovează oraşul ca destinaţie mondială în materie de noi idei) pentru a regăsi, apoi, spiritul british în arta culinară şi în cea a parfumului.

Text
IOana PĂUNESCU
London Design Festival,
www.londondesignfestival.com
Ventura London
(Emilie Osborne, Mudo Design, Minipig – Tina Rugelj, Studio Viatopia, Tom Mannion – desjunction)

Ajuns la cea de-a 17-a sa ediţie, London De­sign Festival s-a desfăşurat între 13 şi 21 sep­tembrie, însă o parte din instalaţiile şi ex­poziţiile care au făcut parte din eveniment pot fi vizitate până la sfârşitul anului. (Aces­ta este, de exemplu, cazul unei frumoase sce­nografii interioare, Bocci x Mallett, creată de producătorul canadian de sticlă pentru firma londoneză de antichităţi: în interiorul monumentalului Ely House, palat episcopal construit în 1772 şi sediu al Mallett Anti­qu­es, Bocci a suspendat o la fel de monu­men­tală compoziţie din 57 de candelabre concepute special pentru această ocazie, de unde şi numele: Bespoke 57). Din lista mai mult de­cât generoasă a evenimentelor şi a ideilor pre­zentate în săptămâna festivalului, ne-am decis să selectăm doar câteva dintre proiec­tele-landmark, pentru a lăsa loc, în schimb, multor detalii care să ne dea, în an­samblul lor, o imagine cât mai clară a diversităţii. A diversităţii evenimentului (ca su­biect speci­al) dar şi a diversităţii Londrei (ca subiect ge­neral) – a Londrei în sine, cu icon-uri (de la Trafalgar Square la Victoria and Albert Museum şi de la Carbon Bulb la Un­der­ground) deja familiare pentru toată lu­mea, deja intrate în uzanţa comună şi răs­pân­dite prin tot oraşul. Ceea ce n-a fost greu, având în vedere că unul din mijloacele fa­vorite de exprimare ale multor instalaţii din acest an a fost prin intermediul oglin­zi­lor: suprafeţele reflexive s-au răspândit pes­te tot, pentru a arunca o privire introspectivă asupra imagi­nii „clasice” a Londrei şi pentru a proiecta viitorul pe chiar această imagine.

Acasă: patru ipostaze de atmosferă

Prezentat ca unul din proiectele-cheie ale festivalului, instalaţia A Place Called Home, finanţată de Airbnb şi amplasată în Trafalgar Square, a tratat tema universului intim al casei, mai precis a încercat să răspundă, prin prisma a patru studiouri britanice de design, la întrebarea: cum se poate transforma o casă în „acasă”? (Trebuie menţionat faptul că iniţiatorul, Airbnb, deţine un amplu motor de căutare şi rezervare de camere – fie ele de hotel, în castele, în căsuţe în copaci, în cabane sau chiar în locuinţele celor care-şi închiriază, parţial sau total, casele – motor dedicat, practic, celor care-şi doresc să se simtă ca acasă oriunde ar călători). Tema A Place Called Home a luat forma a patru căsuţe cu exterior simplu, aproape naiv, şi interior conceptual. În timp ce Jasper Morrison a avut ca surse de inspiraţie locaţia dar şi propria casă, proiectul său devenind astfel un loc al unui crescător de porumbei („cine altcineva şi-ar dori să locu­iască tocmai în Trafalgar Square?”, argumentează designerul), studioul Raw-Edges s-a concentrat asupra unui aranjament versa­til, în care forma camerelor se poate modifica în jurul unei surse centrale de lumină. Studioilse a marcat propriul concept – instalaţii audio-video şi olfactive, care să redea mirosurile specifice ale oricărui cămin – printr-un semn luminos din neon (Home?) – trimitere spre nenumăratele răspunsuri posibile proiectate pe pereţii interiori. În fine, Patternity a creat o atmosferă abstractă – un desen format din triun­ghiuri, cercuri şi pătrate repetitive, văzute ca pattern-uri fundamentale ale vieţii, plus un caleidoscop video creat din imagini
filmate şi redate în timp real.

Un val abstract

Zaha Hadid Architects (concept semnat de Zaha Hadid şi Patrik Schumacher, structură – Buro Happold, producţie – Lite Structures) au creat, pentru ME Hotel, Dubai, instalaţia Crest. Dar, înainte de a fi montat în cadrul hotelului, experimentul a fost introdus publicului în cadrul Victoria & Albert Museum, o dată cu London Design Festival. Suprafaţa curbă şi texturată a instalaţiei – aparent un val abstract (născut spontan din oglinda elipsoidală de apă şi aflat într-o stare de imponderabilitate), sau o miime de secundă de mişcare, surprinsă şi încremenită (ca un cadru din filmările slow motion) – este autoportantă, fiind realizată din panouri de aluminiu de 8 milimetri grosime, asamblate în două straturi sub formă de placă plană şi curbată ulterior, in situ. Pe lângă expresia sculptu­rală evidentă, această structură experimentală are şi rolul de a ilustra abordări inovatoare în materie de rezistenţă versus grosime minimă necesară şi în materie de formă versus performanţe structurale.

Oglinzi ale designului…

Tot sub semnul imaginii caleidoscopului (mai sus amintit în cazul instalaţiei Patternity) a stat şi cea de-a 20-a ediţie a 100% Design, desfăşurată în paralel cu festivalul – 100% Design este considerat a fi o veritabilă oglindă a istoriei şi avangardei în materie. Astfel, Studio Design UK a sem­nat, pentru al trei­lea an consecutiv, creaţia şi producţia zonei de intrare în spaţiul expozi­ţio­nal (1). Alături de Daniel Li­beskind şi de producătorul ceh Lasvit, tunelul de acces a redat, prin geometrie şi materialele folosite, ideea de oglindire sub diverse unghiuri, tot aşa cum grafica evenimentului (concepută de studioul londonez Thomas.Matthews) a transformat patru piese de mobilier în imagini abstracte, prin decuparea şi oglindirea pe mai multe axe de simetrie. Cullen Dish Wall Light (Mullan Lighting), Spun Stool (Magis) şi Wingback Chair (James UK), respectiv chaise-longue-ul de exterior în două nuanţe, de bej şi negru, creat de Didier Codron şi Jacques-Alexandre Habif (pentru Isidore), formează cele trei rozete ale afişului (2). Caleidoscopul ediţiei din 2014 a adunat colecţii din toate categoriile şi din întreaga lume, de la finisaje – cum ar fi ta­petul semnat Studio Job pentru producătorul olandez NLXL (3) – la instalaţii şi colec­ţii de mobi­lier pentru living, dining sau baie – producătorul italian Teuco şi-a făcut remarcată prezenţa, de exemplu, prin colecţia de obiecte sanitare realizate din Duralight, combinând metode inovatoare de
prelucrare a materialului cu grafică pictată manual (cada POP, semnată Carlo Colombo, 4).

…şi oglinzi
în mişcare

Găsim tema oglindirii şi în instalaţia găzduită de galeria Raphael din Victoria & Albert Museum, creată de britanicii Edward Barber şi Jay Osgerby alături de echipa de design a BMW (Karim Habib, Adrian van Hooydonk) şi de cei de la Arup. Două structuri cinetice şi reflexive, suspendate în centrul galeriei, oferă o pers­pectivă dinamică, atipică şi captivantă asupra celor 600 de metri pătraţi de spaţiu în care sunt expuse faimoasele schiţe comandate de Papa Paul X în 1515 (pictate de Raphael şi asistenţii săi, pentru Capela Sixtină, şi conside­rate printre cele mai importante piese ale Renaşterii). Construite în stilul aripilor de avion, cele două elemente ale instalaţiei pentru BMW au, fiecare, o faţă plană şi una convexă. Ele pivo­tează, independent, în ritmuri diferite, în jurul unui ax central, orizontal, creând astfel „mai mult o experienţă decât un obiect în sine”, după cum explică Edward Barber. Instalaţia „Double Space for BMW – Precision and Poetry in Motion” rămâne expusă până pe 24 octombrie.

Pe scurt
Dacă ar fi să rezumăm, în câteva cuvinte, noutăţile London Design Festival, am încerca să creăm propriul nostru caleidoscop, pornind de la elementele esenţiale oricărui eveniment mondial de design: lumină, material, textură şi culoare. Printre conceptele remarcabile în materie de light design, am remarcat: Otero (Orproject, 1), colaborarea dintre Bocci şi Mallett Antiques (4), dar şi ultima colecţie de lumini arhitecturale Flos (Tubular Bells, design Carl Kleiner, 10). Ceramica a ocupat un loc important în cadrul festivalului: Muzeul Geffrye a găzduit lucrările a peste 50 de ceramişti britanici, prin­tre care şi bolurile decorate cu spirale distorsionate (Ben Davies, 2). Galeria de Arte Contemporane Aplicate a expus pe larg viziunea câtorva din numele importante ale designului contemporan, cum ar fi Rob Kesseler cu al său Jardim Porcelanico, o suită grafică inspirată din flora sălbatică a Portugaliei (3). Roundhouse a prezentat competiţia internaţională Art Food, dedicată studenţilor şi având ca scop redefinirea modului de pre­zentare al preparatelor culinare (5). People Will Al­ways Need Plates (Hannah Dipper şi Robin Farquhar) au marcat 10 ani de la debutul proiectului lor printr-un eveniment denumit Ten by Two, în cadrul căruia au expus mare parte din colecţiile lor, fie ele cu temă gra­fică abstractă (After Bridget, 8) sau cu variaţiuni de nuanţe (Turqoise Lime Set, 12). Şi, nu în ultimul rând, Victo­ria&Albert Museum a găzduit Carousel Wall, reali­zat din plăci ceramice cu design geometric, în culori îndrăzneţe, creat de studioul de design londonez David David şi produs de Johnson Tiles (11). Rămânând în registrul grupării pe criteriul materialelor, trebuie să menţionăm colecţia -ISH ALL: Matteo Fogale şi Laetitia De Allegri au prezentat o colecţie de mobilier şi vase cu aspect aparent din piatră, realizate însă integral din material reciclat şi reziduuri postindustriale (6). La polul opus, folosind adică piatra naturală, designerul londonez de bijuterii Lara Bohinc şi producătorul Lapicida au creat Solaris Kinetic Table, o piesă cinetică inspirată din mişcarea orbitală a pla­netelor şi alcătuită din patru discuri rotative din marmură, aluminiu şi alamă (13).  
La capitolul evenimente, notăm: Year of the Bus (1914-2014), aniversare marcată prin colecţii prezentate în cadrul designjunction (unul din cele mai notabile evenimente ale festivalului) şi având ca temă iconicul autobuz sau logo-ul metroului. Suedezii de la NUD Collections, de exemplu, au creat seria Underground: 9 modele diferite de lămpi cu led, decorate cu grafică in­spirată din cea a hărţii de metrou (7). Şi brandul ame­rican Bernhardt Design a sărbătorit – în cazul său, 125 de ani de la înfiinţare – printr-o colecţie semnată Ross Lovegrove – scaunul Anne, din nuc masiv; Noé
Du­cha­ufour-Lawrance – balansoarul Harper, din ci­reş şi ar­ţar masiv; şi Jephson Robb – canapeaua Alex (9)

De atmosferă
Atât Tent London, cât şi Ventura London (aceasta din urmă parte din Ven­tura Projects) sunt recunoscute şi apreciate pentru atmosfera creată (ambele tind să devină, de altfel, comunităţi de design cu caracter speci­fic şi, într-o oarecare măsură, autonom, promovând, în special, firme de­butante, idei noi, prototipuri şi iniţiative independente). Tent London este organizat pe baza unei selecţii prealabile, jurizate. Ajuns la cea de-a opta ediţie, pavilionul a găzduit, sub acelaşi acoperiş, firme din toate col­ţurile lumii, de la designeri contemporani japonezi (Tokyo Design Week, 2) sau portughezi (Ginger&Jagger, care au prezentat şi cea mai no­uă piesă a lor, consola Halo, 4) la firme britanice de nişă, cum ar fi Chris Tribe Furniture (creator de mobilier lucrat manual, din lemn, cu intarsii, cum este comoda Grid IV, semnată Christine Meyer-Eaglestone, 3) sau Sonia Winner cu creaţiile sale textile în culori vibrante (covorul The Kiss Oran­ge, 1). În acest an, Ventura London a fost partener al designjunction (9) pentru a prezenta cele mai noi, apreciate şi premiate tinere talente. Emi­lie Osborne, de exemplu, este un artist britanic care lucrează în hârtie, generând complicate suprafeţe repetitive, tridimensionale (cum este Dalton, 5). Tina Rugelj, designer din Ljubljana a introdus publicului ultima sa colecţie de mobilier din fibră de ciment (My Concrete Garden, 6); iar britanicii de la Studio Viatopia şi-au lansat ultima colecţie de boluri-experiment, Polychronic: printate 3d, respectiv realizate din beton şi plastic sau, cum este cazul celui din imagine (7), din piele şi plastic. Pentru a puncta şi stilul classic with a twist, adăugăm selecţiei noastre şi co­lec­ţia de mobilier cu intarsii din furnir, semnată de studioul po­lo­nez Mu­do Design (Cuento, 8). Cuento înseamnă, în spaniolă, poves­te, motiv pentru care dese­nele feţelor uşilor a­cestei comode sunt inspirate din Hansel şi Gretel.

Proiecţii de viitor
Încheiem scurta trecere în revistă a festiva­lului cu o serie de proiecte despre care, sperăm, vom putea vorbi în curând la modul concret. Ele îşi au inspiraţia în istorie: acum mai bine de un secol, locuitorii Londrei, New Yorkului sau Copenhagăi se bucurau de apariţia a numeroase „palate plutitoare” destinate tuturor facilităţilor necesare unei băi în apa râului. Programul a fost însă repede abandonat, din pricina poluării, şi înlocuit cu medii controlate şi sigure, chiar dacă artificiale – piscinele urbane. Roca London Gallery expune, până în ianuarie 2015, o suită de proiecte având ca temă noi perspective asupra relaţiei dintre apă şi oraş, asupra râurilor şi zonelor portuare privite (şi) ca spaţii urbane de recreere. De exemplu, Thames Baths (Studio Octopi în colaborare cu Civic Engineers şi Jonathan Cook Landscape Architects) este un proiect iniţiat anul trecut şi cuprinde o serie de zone special create pentru înot de-a lungul Tamisei (1), şi care se bazează, la rândul său, pe un mai amplu proiect de canalizare, care ar putea fi, în principiu, finalizat în 2023. Expus iniţial anul trecut, ca parte a expoziţiei London As It Could Be Now, proiectul Thames Baths a fost, între timp, dezvoltat şi detaliat, pentru a fi expus, în noua sa formă, începând cu London Design Festival. HOW (House of Water) este o idee vizionară, aparţinând studioului de arhitectură Tredje Natur, despre o insulă artificială a oraşului Copenhaga (2), dedicată educării publicului larg în materie de mediu acvatic (în special) şi mediu sustenabil (în general). Este amplasată lângă portul actual al oraşului şi este compusă din cinci zone, printre care Sportsøen – dedicată sporturilor nautice, Krøyer’s Puddle – o lagună de relaxare cu piscine cu apă caldă şi saună, sau Bird Island, un habitat pentru observarea tuturor speciilor de păsări din zona ţărmului Mării Baltice.