Lumea prin obiectiv: Iulia Dana Băceanu
Fotografiile Iuliei Băceanu imortalizează sugestiva putere a fragilității. A acelei treceri inevitabile a timpului care modelează trupuri de carne și trupuri construite. Iar arhitectura și stările ei se găsesc în centrul imaginilor sale și nici n-ar fi putut fi altfel: Iulia este absolventă de UAUIM, proiectant certificat de case pasive și arhitect la Holger Meyer Architektur. În 2021 a participat și la un atelier de fotografie documentară susținut de Ioana Moldovan. Seria fotografică ce va însoți cuvintele stă sub semnul efemerității iar pe Iulia o puteți urmări aici.
Cum ai ajuns să faci fotografie de arhitectură? Sau a ajuns ea la tine?
Datorită unei atitudini native de flâneur, a fost natural să îndrept obiectivul aparatului de fotografiat către arhitectură. Apoi, odată cu începerea facultății mi-am dorit să cunosc orașul în care studiam și în care mi-am propus să proiectez cu considerație față de identitatea sa multifațetată. Folosesc fotografia ca mijloc de documentare și ancoră de memorie într-un București în perpetuă schimbare, dar aparatul mă însoțește în descoperirea tuturor locurilor noi și în revizitarea celor deja cunoscute.
Un fotograf român și unul internațional de urmărit și din ce alte părți mai vine inspirația?
În ceea ce privește fotografia de arhitectură îi recomand pe Eugenia Dinescu și pe Andrey Permitin. Au prezențe consistente în Social Media și produc imagini tot mai complexe și captivante. Inspirația vine de pretutindeni. Recent am fost intrigată de filmele „Ema” de Pablo Larraín, „On body and soul” de Ildikó Enyedi și „God exists, her name is Petrunya” de Teona Stugar Mitevska, de scrierile lui Tudor Ganea, arhitect la rândul său, și de abordarea gastronomică a Monei Petre care a publicat de curând cartea „Ierburi uitate”. Apoi sunt foarte recunoscătoare pentru că am posibilitatea să urmăresc îndeaproape un grup inter-generațional de oameni creativi și pasionați, de care mă simt inspirată cu fiecare interacțiune.
De ce provocări te-ai lovit în fotografierea proiectelor de arhitectură și cum le-ai rezolvat?
Rezolvarea se ascunde în înseși principala provocare adusă de abordarea pe care o am față de arhitectura fotografiată. Este vorba despre răbdarea necesară de a revizita un cadru iar și iar până la surprinderea acelei imagini relevante atât pentru proiect cât și pentru mediul în care se află.
Un arhitect ale cărui proiecte ți-ar plăcea să le fotografiezi și nu ai făcut-o încă?
Deși pare ușor estetist, nu simt nici o vinovăție ca după ce am văzut „Squid Games” gândul să îmi zboare către volumetriile tumultoase ale lui Ricardo Bofill.
Trei gânduri-cadre pentru noul an:
Gândurile începutului de an se concentrează în jurul unui proiect fotografic de lungă durată. Pentru început îmi propun documentarea unui obiectiv de infrastructură abandonat în urmă cu 32 de ani, însă cu timpul acest fotoreportaj are potențialul să se transforme într-un proiect de reactivare. Momentan creionez o strategie care să îmi permită să traduc aceste gânduri în realitate.