Mantaua miticului monarh
Muzeul de artă din Berna oferă vizitatorilor până la toamnă retrospectiva unuia dintre cei mai marcanți artiști ai Africii. El Anatsui dispune de un spirit care include în surprinzătoare armonie abstractul și concretul, căldura și exuberanța, smerenia și grandomania, joaca și precizia.
Îmi aduc aminte că, acum șase ani, la Metropolitan Museum în New York, fără să știu nimic despre el, privirea mi-a fost atrasă de la distanță de una dintre gigantele sale tapiserii. Curiozitatea din mine era chemată ca de un magnet fără să-mi explic de ce. De departe, piesa părea o pictură pointilistă abstractă cu străluciri mate; mai de aproape, lăsa vederii o plăcută textură mlădioasă, învăluitoare, atârnată în falduri generoase neregulate; împinsă de dorința de a afla mai mult, am observat în imediata vecinătate că „punctele” nu erau altceva decât banale capace și bucățele de metal de la sticle de băutură. Zeci de mii de fragmente, tăiate și modelate în dimensiuni relativ egale erau asamblate cu fir de cupru într-o copleșitoare structură maleabilă: mantaua unui rege din vremuri mitice.
Continentul african dispune de un potențial multidimensional, iar El Anatsui știe să-l exploreze și poate chiar să-l epuizeze pe anume planuri. Tapiseriile sale din capace de sticle sau conserve cumulează numeroase semnificații. Alcoolul a fost adus în Africa de europeni ca mijloc de plată și dominare. Sclavii africani au trudit pe plantațiile de trestie de zahăr ale celor două Americi din care s-a făcut romul. Compozițiile fac astfel trimitere la mai multe continente cu tragice istorii și implicații. În același timp, ele invită la reflecție asupra consumului, protecției mediului și reciclării ambalajelor. „Știți? În partea mea de lume laptele vine în cutii de conserve”, spune autorul într-un interviu.
Depășind însă sfera interpretărilor, speculațiilor și înțelesurilor suprafețele gigantești ale lui El Anatsui există în sine și asta este de fapt suficient. Deșeuri derizorii, sublimate în combinații inedite, sunt metamorfozate în opere de artă admirate, prețuite și colecționate de cele mai mari muzee ale lumii. Ele combină forme, ritmuri și culori care frapează, vibrează și hipnotizează de la prima vedere. Nu e de mirare: Autorul este și muzician, el cântă la trompetă. După o alchimie știută numai de el și cei care îl asistă, „pânzele” se nasc pornind de la un model-modul, pentru ca mai apoi să crească treptat, organic fără un plan prealabil. Echipa cu care lucrează pentru colectarea, prelucrarea și asamblarea materialelor sale cuprinde între treizeci și patruzeci de persoane. Joaca, încercarea, improvizația și, firește, colaborarea ocupă un rol central în facerea și prefacerea fiecărei opere de artă. Artistul le documentează cu fotografii și le privește chiar de la concepție ca puneri în scenă, ”performance art”. Ulterior, flexibilitatea și spontaneitatea continuă. Ele nu rămân doar o caracteristică a creației pieselor, ci și a modului lor de prezentare. Autorul consideră că la fiecare expunere curatorii trebuie să dispună de libertate totală. În concepția sa, joaca, încercarea și improvizația ca elemente esențiale în artă se doresc perpetuate cu fiecare ocazie. Conform intențiilor sale, curatorii devin artiști și contribuie cu propria creativitate asupra faldurilor, plasamentului și felului în care lucrările sunt dispuse în spațiu. Astfel, ele trăiesc, se transformă și transmit la fiecare expoziție alte efecte estetice.
După cum declară artistul: ”Art is about playing, if you are too serious, I don’t think anything comes out. If art is about life, life is not a fix thing, therfore art should be presented in a form capable of changing”.
El Anatsui și-a început cariera cu grafică, ceramică și sculptură în lemn. Temeinic cunoscător al tradițiilor africane, el a aprofundat sistemele de notare din sute de limbi și dialecte. Ulterior, și-a inventat propriile simboluri. Ele încapsulează concepte abstracte împletite în desene, gravuri, figuri și basoreliefuri. Artistul le justifică explicând că, spre deosebire de limbile occidentale, în tradiția africană același cuvânt poate avea nu două-trei, ci zeci de înțelesuri, în funcție de context și circumstanțe. ”I don’t want to inform, to limit the ability to strech, my symbols are contextless, they can lead you anywhere”.
