Manual #5: Maker’s Mark
Pe 30 august anul trecut, Paul Smith inaugura noul No. 9 Albemarle Street (Mayfair, Londra). Micul magazin al fashion designerului, care găzduia, de câţiva ani încoace, doar colecţii de mobilier şi curiozităţi, a fost extins, cuprinzând şi parterul clădirii lipite de numărul 9. Unite printr-un pasaj îngust, cele două spaţii au fost reamenajate pentru a putea primi şi colecţiile de haine şi accesorii, iar imaginea exterioară a noului achiziţionat număr 11 a revenit celor de la 6a Architects.
Conceptul şi execuţia faţadei au avut un asemenea impact încât proiectul a fost pe lista câştigătorilor Civic Trust Awards 2014 şi a ajuns să concureze, alături de Goliaţi ca Centrul Heydar Aiyev (Zaha Hadid) sau Museo Jumex (David Chipperfield), la secţiunea de arhitectură a Designs of the Year 2014 (despre care am vorbit în numărul trecut). „Brief-ul lui Paul a fost o colecţie eclectică de referinţe, imagini, texturi, referiri la tradiţii şi exemple de obiecte, printre care: medalii militare, pălării de paie şi lingouri de aur, alături de ustensile de croitorie, o demonstraţie privind cât de frumos poate să cadă un material şi discuţii despre obiecte artizanale sau despre cât de plăcut e să ai parte de surprize”, spun arhitecţii care nu numai că au tradus, într-o manieră abstractă, parte din wishlist-ul primit, dar au şi integrat, în puzzle-ul dat de client, încă un element-cheie: imaginea omogenă şi emblematică a străzii în frontul căreia se integrează faţada.
Astfel, proiectul operează cu „o tradiţie familiară oraşului. Balustradele, parapeţii, lămpile pentru iluminat stradal – toate formează un decor discret, dar important, deşi lăsat mai tot timpul, atunci când vine vorba de imagine urbană londoneză, pe plan secund.” Bosajele în stil georgian ale parterului clădirii şi, de altfel, întreg limbajul ornamental al secolului XVIII s-au topit (la propriu, pentru că panourile modulare sunt realizate din fontă turnată la cald, în matriţe) într-un desen sinuos de cercuri volumetrice şi interconectate. Repetitivitatea modelului aduce complexitate optică faţadei, volumetria schimbându-se, în funcţie de unghiul din care privim, de la o textură „care pare ţesută dintr-o stofă fină” la un obiect cu relief pronunţat.
În contrast cu textura întunecată, vitrinele luminoase, scoase în consolă şi închise cu sticlă curbată (forma rezonează cu arcadele clădirii alăturate), păstrează desenul originar de plin-gol al construcţiei şi proiectează, în afara planului faţadei, câte un obiect important de display din fiecare colecţie.
La lista mai sus-amintită de numeroase referinţe arhitecturale şi subiective, materialele folosite au venit, la rândul lor, în discuţie, cu propria personalitate: metalul şi lemnul masiv de stejar al uşii de acces au fost special alese pentru patina expresivă pe care o capătă în timp. Iar Paul Smith şi-a exprimat excentrica pensonalitate prin mici şi discrete desene de mână (o pisică, o pasăre, un pantof) care completează, in the spirit of delight in surprise, la fel de discreta semnătură/firmă a magazinului.