marcaK. Căsuţa noastră

Acoperişul, mai întâi de toate, are un rol funcţional. Ştie toată lumea că acoperişul este partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire. Acesta este, totodată, şi o încheiere, un fel de finit coronat opus al unui imobil. Dacă ar fi să facem clasificări exhaustive, ne-am poticni în tot felul de criterii. Am putea, de asemenea, să stabilim tipologii atât pentru acoperiş cât şi pentru proprietarul acoperit.

Prin extensie, de la kitsch-ul nostru cel de toate zilele, vom vorbi despre prostul gust aplicat acoperişului, bogat ilustrat oriunde ai întoarce privirea. Nu e vorba despre acoperişurile sărace, încropite din te miri ce, ale acelora care cu greu întreţin o casă. Ele alcătuiesc o categorie aparte. Acum vorbim despre acoperişuri „bogate“. Tot felul de case nou construite sau modificate odată cu renovarea se sfârşesc cu acoperisuri care mai de care mai dizgraţioase. De la acoperişul de tip pagodă, cu turnuri şi turnuleţe, solzoase şi urâte, ce înţeapă cerul până la combinaţiile contorsionate ale metalului supus parcă furiei unui meşter începător, toate se combină cu celelalte detalii de finisaj care rănesc retina. Prin mimetism, străzi sau sate întregi pot afişa trufaşe aceleaşi poleite acoperişuri la care diferenţele sunt de ordinul a cinci-şase, iar cel ce le găseşte nu este premiat.

Unele lucesc în soare, cu tabla lor nou-nouţă, altele se lasă „descoperite“ doar pentru un ochi atent la detaliu. Bietele case poartă, parcă, stigmatul unei imaginaţii constructive greu de acceptat. Combinaţiile cu lucarnele prea mari sau prea dese pentru un acoperiş sau „termopanele“ pleznite la întâmplare doar ca să izoleze mai bine reuşesc întregesc imaginea „pitorescă“ a unui peisaj citadin de mult scăpat de sub control. Ca să nu amintesc despre acoperişurile retezate, jucate în fel de fel de unghiuri, pe cât posibil foarte ascuţite, fiindcă aşa par mai moderne, mai dinamice. Căsoaie parvenite, la fel ca proprietarii – despre care nici nu poţi afirma că sacrifică esteticul unui imobil în dauna funcţionalului, fiindcă oricum ei nu posedă astfel de repere – se amestecă, fără a se pierde, printre alte imobile ce trec neobservate fiindcă sunt prea decente. Este dificil de analizat un acoperiş izolat de întregul peste care tronează pentru că e demonstrat că dacă imobilul e kitsch, atunci, aproape fără excepţie, acoperişul este pe măsură. Şi invers.

marcaK. Căsuţa noastră

marcaK. Căsuţa noastră

marcaK. Căsuţa noastră

marcaK. Căsuţa noastră