marcaK. Un cavou cu termopan(e)

Pentru un arhitect, şi nu numai, o plimbare în cimitirul Bellu poate fi o adevaratã plãcere, bineînţeles atunci când nici un eveniment nefericit nu-i tulburã buna dispoziţie şi dacã natura îşi aduce şi ea contribuţia, cu cer senin, arbori cãrora le dã frunza şi cântec de mierle, care nu te lasã nici un moment sã aluneci în eventuale reflecţii sumbre asupra perisabilitãţii omului. Cei înmormântaţi aici, fie ei mari personalitãţi sau pur şi simplu oameni cu stare, au parte, dacã se poate spune astfel, de cavouri şi monumente funerare create de arhitecţi şi sculptori renumiţi, sau cel puţin buni profesionişti. Din nefericire, bunul obicei de a apela la un specialist când existã intenţia de a interveni într-un asemenea loc, pare cã s-a pierdut oarecum, aşa încât unele contribuţii contemporane sunt mai puţin inspirate.

Iatã un exemplu de intervenţie contemporanã care sare în ochi, şi nu pentru cã este reuşitã. Un arhitect al unei generaţii apuse şi-a adus cândva contribuţia onorabilã, realizând deasupra unui cavou subteran un fel de baldachin în spiritul templelor clasice, cu coloane şi fronton. Un reprezentant al unei generaţii prezente l-a „ameliorat”, închizându-l cu un geamlâc contemporan cu tâmplãrie albã de P.V.C. şi acoperind materialul originar, probabil piatra sau tencuiala cu praf de piatrã, cu o vopsea în doua nuanţe de gri. Cel mai şocant lucru este ca spaţiul iniţial, definit discret de coloane, a fost închis, prin faţa acestora, de peretele de sticlã, când orice om educat ştie cã grecii şi romanii nu şi-au închis niciodatã templele cu geam (între altele pentru cã nu aveau aşa ceva), cu atât mai mult nu prin faţa colonadei; orice eventual perete se gãsea în spatele acesteia. Apoi, aceastã închidere, cu profilele ei late şi albe, este o prezenţã agresivã, care capteazã excesiv atenţia, în detrimentul arhitecturii pe care o ascunde, şi care este de fapt mult mai interesantã. Ritmul tâmplariei, pe orizontalã şi pe verticalã, desfiinţeazã ritmul coloanelor din spatele ei, iar culoarea ei albã este mai intens perceputã decât vopseaua gri închis aplicatã pe construcţia existentã.

Împotriva vandalismului se puteau gãsi şi alte soluţii, de la un simplu grilaj metalic pânã la o tâmplãrie metalicã discretã, cu secţiuni cât mai mici, sau şi mai bine nişte foi de geam de înãlţimea coloanelor, montate în sliţuri practicate în pardosealã şi plafon, fãrã tâmplãrie vizibilã (soluţie scumpã, dar elegantã). Indiferent de materialele folosite, închiderea astfel rezultatã ar fi trebuit montatã în spatele colonadei existente, pentru ca edificiul sã nu se îndepãrteze de concepţia arhitecturalã iniţialã. Şi apoi, pe Dar dacã pe rãposaţi nu îi mai încãlzeşte cu nimic faptul cã pe sub acoperişul lor nu mai bate vântul, pentru cã sunt protejaţi de o tâmplãrie eficientã termic, în schimb pe cei vii îi poate impresiona prezenţa P.V.C.-ului, devenit unul din simbolurile prosperitãţii post-comuniste şi folosit cu mult entuziasm unde trebuie şi unde nu trebuie. Aşteptãm cu interes iniţiativa primilor entuziaşti care îşi vor monta termopan(e) la maşină şi, de ce nu, la bicicletã.