fbpx


White November igloo

Mâzgăreanu redescoperă Mizantropul secular între bazaţii de Bucureşti

Alexandru Mâzgăreanu, regizor de viitor al teatrului nostru, adaugă cu Mizantropul lui Moliere un succes detaşat între debuturile acestei stagiuni. Mici schimbări de ton, precipitări de ritm şi upgrade-uri tehnologice despoaie personajele cunoscute de limba şi portul prea preţioase pentru urechea milenialilor, transplantându-le în cercurile de fiţe şi bani gata care chivernisesc tabloidele noastre de toate zilele.

Ioanina Pavel

Tratând rigurozitatea clasicului cu elastina necesară saltului în timp, regizorul îşi asigură un public angrenat emoţional, atent la fiecare replică ce taie aplicat, dozat comic şi, da, încă rimat. Într-o nouă şi melodioasă traducere adusă la zi de Doru Mareş, Mizantropul devine Neadaptatul noului mileniu, şi empatizăm cu nemulţumirile lui la adresa făţărniciei şi corupţiei încă strigătoare la cer. Dar nouă, celor cu patru secole mai bătrâni şi mai blazaţi, elanul contracurentului ne-ar putea suna fals – astfel că Mâzgăreanu previne exagerarea caricaturală prin actori abili, în gura cărora chiar mai anacronicele monologuri curg fluent în conjuncţie cu purtarea dezinvoltă care le actua­lizează la fiecare pas sau toc cui pe pardoseală. Emfaza-i odată naturalizată, Alceste pierde din acreala idealistă, păstrând totuşi, în expresia alternativ sumbră, uimită sau ferventă a actorului Dan Rădulescu, verva din original. Eroismul moralistului dăinuie şi, contrapus mai flexibilei Célimene (Anca Dumitra, o revelaţie silfică), capătă un contur inteligibil. Ea evocă tipologia femeii moderne care jonglează cu graţiile din arsenal, pentru amuzament, stabilitate, căpătuire… sau carieră? Iată unde piesa, azi, se intersectează cu discursul feminist, iar sforţarea supraomenească pe care i-o citim Ancăi în ochi la ora judecăţii scormoneşte adânc, relatabil, dilema familiară. Mizantropul 2.0 rezonează în ciuda, sau chiar în lipsa, comparaţiilor cu textul clasic. Când prejudecăţile puriste se topesc în suflul nou, scena vibrează de facto după dictarea lui Moliere, mult mai conformă cu originalul decât ar trăda-o decorul minimalist-hip cu beat-uri electronice pe fundal. Dar şi mult mai relevantă în virtutea accesoriilor de mileniu 3.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0