fbpx

MuCEM

Nu e nimic mai stimulant pentru arhitectura unui oraş decât un con focalizat de atenţie, o etichetă de onoare şi o mulţime de oaspeţi veniţi a-l inspecta. De fiecare dată când aud de nominalizări pentru olimpiade, capitale ale culturii sau alte astfel de evenimente, aştept răbdător ca edilii oraşului cu pricina să coboare „arhitectura a bună” din pod.

Text: Andrei Ivănescu
Foto: Roland Halbe

MuCEM

Odată cu declararea Marsiliei drept Capitală Europeană a Culturii, au apărut, aşa cum se aştepta, câteva proiecte foarte interesante de muzee, spaţii culturale, restaurări şi alte întreprinderi de acest gen pe docurile-i însorite şi spălate de Mediterana. Unul dintre ele, poate chiar cel mai răsărit, este Muzeul Civilizaţiilor Europene şi Mediteraneene, opera lui Rudi Riccioti, cel mai proeminent betonist francez. Zic asta, pentru că, în primul rând, clădirea muzeului este o sărbătoare a betonului, şi amintind că, până la urmă acest material a fost reinventat de un francez (Joseph Monier patentează betonul armat în 1849) şi luat serios în considerare ca material arhitectural tot de un francez, August Perre. Aşa că nu e de mirare că „ambasadorul betonului”, arhitectul francez Rudy Riccioti contruieşte în Franţa un muzeu care pune betonul într-o lumină nouă şi interesantă.

Dată fiind problema mediteraneeană consacrată a protecţiei solare pasive, soluţii în ziua de azi sunt multe, de la reacţia tradiţională a clădirilor de a favoriza plinul, golurile mici şi joase, pereţi groşi etc., şi până la sisteme moderne de stratificare a anvelopantei, climatizări inteligente şi tot aşa. Aşadar, un paralelipiped perforat din beton e, să zicem, o soluţie de mijloc. Dar motivele pentru care clădirea este îmbrăcată în emblematicele panouri din beton perforat sunt mai multe şi mai nuanţate. Filigranul faţadelor marchează un punct de legătură între tradiţia trafoarelor orientale şi o plastică uşor pop-art tipic europeană, totuşi obiectul în cauza refuză a fi încadrat în oricare dintre categorii, păstrându-se ferm ancorat atât în tradiţie, cât şi în contemporan.

Amprenta la sol a clădirii este un pătrat cu latura de 72m, încadrând un altul (spaţiul vitrat şi interior) cu latura de 52 m. Formă brutal de minimală, o cutie cu un pod înfipt în ea, îşi justifică francheţea prin relaţia cu situl. Împrejurimile golaşe, aspre, ale docului St. Jean nu influenţează în mod sculptural volumul muzeului, ci îi erodează încet învelişul poros. Singurul element la care reacţionează clădirea este bastionul St. Jean, pe partea cealaltă a canalului, transformat şi el în edificiu de cultură. Cele două muzee sunt legate peste apă de o pasarela pietonală cenuşie, subţire, născută din circulaţia interioară a MuCEM-ului.

În total, clădirea adună cam 15 000 mp în 7 etaje, dar numai vreo 3 600 sunt spaţii de expunere ale muzeului. Înăuntru există şi un auditoriu de circa 350 de locuri, cafenele şi alte spaţii de interschimb cultural.

Iluminarea arhitecturală este concepută de Yann Kersale, acelaşi care semna şi Musee du Quai Branly al lui Jean Nouvel, împreună cu multe alte spaţii senzaţional de bine puse în valoare de lumina artificială. Noaptea, faţada muzeului prinde o lumina pe tonuri albăstrui, unduioase şi schimbătoare că marea din jur. Interiorul luminos devine un semnal puternic pentru peisajul auster al docurilor Marsiliei.

Materialul din care panourile de faţada (mari de 3×6 m) sunt realizate se numeşte UHPC (Ultra-High-Performance-Concrete), fiind un amestec special de fibro-ciment pe care Riccioti l-a perfecţionat începând cu proiectul sau de pasarela din Seoul (2000). În cazul MuCEM-ului, amestecul este foarte fin şi compactat (ceea ce îi permite punerea în opera cu atâta fineţe de detaliu) şi capătă calităţile pietrei locale – încă o referire la tradiţia în construcţii a spaţiului mediteraneean. El este de mai bine de 6 ori mai puternic decât betonul obişnuit, are porii închişi, este îndeajuns de fin încât să poată fi turnat în matriţe foarte detaliate şi, cel mai important, considerând situl, este foarte rezistent la factori chimici, salinitate etc.

S-ar zice că noul muzeu al civilizaţiilor europene şi mediteraneene din Marsilia e un „instant-classic”. Spun asta cu mare precauţie, pentru că vorbim aici despre o cutie simplă de sticlă îmbrăcată într-un filigran 2d – nu sună prea spectaculos sau unic. Cu toate acestea, din multitudinea de clădiri care pot fi descrise astfel, MuCEM iese în evidenţă printr-o naturaleţe sobră şi prezentabilă. Nu pare o reducţie născută din lipsa de imaginaţie, ci rezultatul unui proces spartan de înlăturare a excesului şi raţionalizare a rezultatului. Ceea ce ne lasă cu o singură întrebare- cum faci diferenţa?

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0