Muze plutind peste oraş. Mercure – Hotel

În încercarea de a găsi un mijloc de expresie stilistică, arhitecţii au decis că viitoarea construcţie trebuia să contribuie sinergic la caracterul zonei, ceea ce a condus la o abordare contextuală. Contextualismul în  arhitectură defineşte un set de valori care odată aplicate fac dintr-o clădire nouă, grefată pe ţesutul istoric, nu un obiect disonant, străin, ci un element regenerativ, care comunică armonios cu împrejurimile.

Astfel, faţadele noului hotel au preluat şi reinterpretat elemente arhitecturale şi simbolistice din imediata vecinătate, în aşa fel încât să emită un mesaj cultural, coerent atât urbanistic, cât şi stilistic. Vorbim despre ferestre arcuite alternate cu ferestre dreptunghiulare, portic în arcade cedat spaţiului public şi nu în ultimul rând de „colarea“ pe faţada principală a unui detaliu de antablament de la Ateneul Român şi a unor muze „coborâte“ de pe plafonul salonului de muzică de cameră al Mu­zeu­lui „G. Enescu” – drept dublu tribut adus celor două mari simboluri locale: Ateneul şi Enescu, care de altfel dă numele străzii pe care se află hotelul. Inedit este şi procedeul tehnic prin care a fost realizată această „frescă“ mo­dernă: au fost folosite panouri de tablă cu perforaţii circulare CNC, panouri care amplasate la o anumită distanţă de faţada suport, creează imaginea şi senzaţia de profunzime prin alternarea de lumină-umbră.

Credem că acest hotel, ca obiect de arhitectură, va fi cu atât mai apreciat cu cât este mai autentic şi mai inovator, mai ofertant ca reper estetic şi până la urmă cultural în oraşul din care face parte, urmând a deveni cu siguranţă reper personal în itinerariul călătorului ce-i trece pragul.

Care a fost momentul când au apărut muzele în proiectul Mercure-Hotel?
Muzele au apărut atunci când căutam ca, pe lângă cropul din imaginea Ateneului, să introducem şi un element vizual care să îl repre­zinte pe Enescu. Iniţial am vrut să folosim chiar portretul compozitorului, însă până la urmă ni s-a părut prea făţiş. Aşa că am căutat şi am căutat, până când, după o vizită la Muzeul Enescu – în căutarea inspiraţiei – am găsit cele două muze înaripate, Euterpe, muza muzicii, cântând la fluier dublu şi Erato, muza elegiei, cântând la liră. Ne-a plăcut această combinaţie, căci, pe lângă trimiterea directă la geniul muzical al lui Enescu, mai este – prin Erato – şi referinţa ceva mai ermetică la Oedip, singura operă a compozitorului.

Complementar acestor simboluri personificate, am fost foarte încântaţi de ideea de a păstra în acest colaj cuvântul „ROMÂN“ – parte din Ateneul Român, de asemenea cu o dublă semnificaţie, aceea a faptului că Enescu ESTE român şi cea că cele mai cunoscute opere ale lui sunt, până la urmă, Rapsodiile Române.

Cât de important este registrul clasic în compoziţia arhitecturală a hotelului?
Registrul clasic nu a fost nicidecum un scop în sine, ci a rezultat ca un rapel inevitabil la tipo­logii arhetipale – în speţă porticul şi arcadele. Atât faptul că terenul se află într-o zonă fierbinte a Bucureştiului, clasificată drept zonă protejată, cât şi vecinătatea Ateneului Român, a Palatului Regal şi a Bibliotecii Centrale Universitare, au pus o presiune semnificativă pe conştiinţa noastră profesională atunci când am căutat identitatea arhitecturală a proiectului. Ne-am dat seama că nu putem avea o a­bor­dare ireve­rentă faţă de cele trei mari repere amintite şi mai departe faţă de ceea ce a re­prezentat această zonă în trecutul Bucureştiului. În consecinţă, coroborând această onorabilă învecinare cu caracterul actual eclectic al zonei, am ajuns la o abordare contextuală. Ateneul ne-a dat porticul, casele de pe strada G. Enescu ne-au dat ferestrele arcuite. Este interesant că pe stradă sunt case din epoci diferite, fapt ce se reflectă în stilul lor arhitectural, însă cele mai relevante dintre ele au ferestre arcuite.

 Consideraţi intervenţia dvs. postmodernă sau contemporană? Explicaţi de ce.
Demersul nostru, din motivele pe care le-am amintit, nu este în niciun caz postmodern, ci mai degrabă contemporan. Contextualismul este un instrument arhitectural în contradicţie cu ceea ce înseamnă o abordare postmoder­nă, prin faptul că este eminamente sensibil la context, cu care creează un dialog şi o legătură armonioase, în timp ce o intervenţie postmodernă le-ar anula prin frondă.

Are deja o poreclă construcţia? Cum credeţi că şi-o apropriază publicul? Există reacţii?
Despre poreclă nu ştim, dar ne-ar plăcea să aflăm. Cât despre reacţiile publicului, avem informaţii mai ales de pe reţelele de booking online, unde pare a fi apreciat ca obiect de arhitectură. În plus, suntem bucuroşi că, până acum, hotelul a fost premiat la două eve­ni­mente de specialitate, şi anume: Hotel Tou­rism & Leisure Investment Conference 2015 – Deschiderea Hotelieră a Anului 2015 şi The 10th Annual EuropaProperty SEE Real Estate Awards – Hotel Development of the Year.