Muzeul Maritim al Estoniei
Parte a unei fortăreţe navale concepute în anii 1916-1917 în Tallin, hangarele destinate hidroavioanelor au fost prima construcţie realizată cu beton armat şi oţel, la o scară impresionantă (109 x 36 m). Mai mult, până în anii ‘30, când au început să apară structuri similare, proiectul revoluţionar semnat de compania de inginerie daneză Christiani & Nielsen a rămas unic în lume, întărindu-şi astfel profilul extraordinar.
Cu toate acestea, în timpul perioadei sovietice, întreaga zonă a fost industrializată şi puternic militarizată, iar clădirile vechi, printre care şi hangarele, s-au degradat considerabil până a ajunge aproape de starea de ruină. Din fericire, în 2009 a fost luată iniţiativa de a restaura impresionanta structură cu o suprafaţă de 8 000 mp: proiectul realizat de echipa Koko Architects a transformat hangarele într-un frumos muzeu maritim, cu spaţii multifuncţionale, deja un catalizator pentru regenerarea întregii zone portuare care în prezent este ruptă de oraş.
În momentul în care a fost începută restaurarea, cele trei domuri, ale căror acoperişuri din beton aveau o grosime de doar 8 centimetri, prezentau fisuri cu o lungime de 3,5 kilometri, de aceea primul pas a fost adăugarea unui nou strat de beton, de 5 cm, care să susţină mai bine întreaga structură. A mai fost adăugat apoi un strat exterior de izolare, cu spumă, şi a fost realizat un sistem de încălzire prin pardoseală, care utilizează apă din mare, asigurând permanent o temperatură potrivită în interiorul muzeului. Alte intervenţii majore nu au fost făcute, arhitecţii şi-au propus să păstreze în întregime şi să valorifice amploarea şi maiestuozitatea spaţiului interior continuu. Tot în spiritul acestei idei, construcţiile noi sunt separate de cele vechi, marcând etapele istorice. Este de asemenea importantă extinderea muzeului către mare, în zona ce înconjoară clădirea propriu-zisă şi chiar în port, un fapt ce încurajează şi impulsionează revitalizarea ariei şi reconectarea ei cu oraşul modern. Expoziţia principală a muzeului are ca temă tehnologia maritimă din secolele 19 şi 20 şi a fost gândită pe trei nivele: lumea submarină, suprafaţa apei şi spaţiul de deasupra apei. Pentru a uşura parcurgerea spaţiului şi a amplifica experienţa exponatelor istorice la scară reală (dintre care amintim submarinul Lembit din 1937, care cântăreşte 600 de tone), arhitecţii au construit mai multe poduri din oţel, care se profilează teatral pe fundalul gri al pereţilor. Efectul scenografic este susţinut prin numeroase intervenţii multimedia şi simulatoare, dar şi prin lipsa luminii naturale – o singură dată pe oră, obloanele uriaşe se deschid lăsând să pătrundă razele soarelui atunci când vremea este frumoasă.
După inaugurarea din mai 2012, muzeul s-a bucurat de un succes uriaş, găzduind totodată evenimente diverse, de la concerte la spectacole video, şi încurajează în continuare localnicii şi turiştii să (re)descopere o zonă valoroasă a Tallinului, cu mult potenţial.