Muzeul Teodor Cincu, Tecuci
Tecuci. Puține orașe din Moldova au o zestre istorică mai meritorie și mai ignorată. Pomenit la 1435, într-un hrisov din vremea conflictului – cu războaie, scoatere de ochi și scurtare de capete – dintre năbădăioșii fii ai lui Alexandru cel Bun, precum și la 1460, într-un privilegiu comercial conferit de Ștefan cel Mare negustorilor suceveni, a fost un înfloritor târg medieval și, până în 1950, capitala județului omonim. În perioada interbelică a cunoscut o ferventă viață culturală, cu instituții, asociații și personalități de marcă. Îi lipsea însă un muzeu.
În 1934, Teodor Cincu, fost primar de câteva ori, în intervalul 1894-1906, și-a donat casa părintească pentru a se înființa un muzeu și o bibliotecă publică. Muzeul a fost inaugurat în 1935, iar biblioteca a funcționat aici între 1937 și 1955. Clădirea ce le adăpostea a fost ridicată anterior anului 1885, de către Anton Cincu, tatăl donatorului și primar al orașului în 1864-1871. În timpul campaniei de la Mărășești, locuința lui a găzduit temporar Marele Stat Major.
La începutul secolului XX, casa a fost remaniată de soții Teodor și Maria Cincu. Pe fațada de est s-a amenajat un acces impozant, cu portic neoclasic, iar decorul exterior și interior a fost refăcut în spiritul eclectismului aflat încă la modă. Modificările pot fi atribuite arhitectului italian Canelli, care a decorat și conacul familiei Cincu de la Țigănești.
Mici schimbări s-au mai făcut în 1964-1967, cu ocazia unor lucrări de restaurare: eliminarea unor pereți secundari, închiderea prispei și adosarea unui depozit la corpul anexă. În următoarele trei decenii nu s-au mai făcut reparații. Apa freatică a atins niveluri fără precedent, iar igrasia a urcat în ziduri la mai bine de un stat de om. Muzeul a fost evacuat și imobilul a rămas dezafectat timp de paisprezece ani.
În 2011 s-a dat startul unor lucrări complexe de restaurare, finanțate prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Pentru consolidarea terenului s-au făcut injectări cu ciment și bentonită, având și un efect de hidroizolare a fundațiilor. În elevație, zidăria a fost ranforsată prin colonete de beton armat, forate în grosimea fațadei, la colțuri și la intersecția pereților.
Două planșee de beton armat, cu centurile aferente, asigură stabilitatea în plan orizontal. Fisurile din pereți au fost reparate prin injectări și rețeseri. Pentru eliminarea umidității, fațadele au fost decopertate, iar la cota ±0.00 a zidăriei s-a realizat o hidroizolație prin injectare cu substanțe hidrofobe. Refacerea tencuielii a fost însoțită de restaurarea ornamentelor din ceramică, similipiatră și stuc, inclusiv decorul de pe frontonul porticului, reconstituit pe baza documentației fotografice.
Varietatea materialelor și abundența decorației interioare a implicat un efort deosebit de investigare, testare și aplicare adecvată a procedurilor de restaurare. Tâmplăria și elementele de feronerie au fost decapate și recondiționate. Plafoanele ornamentale erau agățatede planșeele din lemn cu agrafe de sârmă ruginită. Pentru înlocuirea lor cu tije de inox, tavanele au fost așezate pe planșee provizorii, susținute de stâlpi cu filet.
Au urmat migăloase operații de curățare mecanică și chimică a depunerilor, chituirea fisurilor, consolidarea straturilor de grund și de culoare, reintegrare cromatică și completări pe mari suprafețe.
Muzeul, pentru care casa familiei Cincu ajunsese o haină prea strâmtă, a câștigat noi suprafețe utile, fără a se aduce prejudicii arhitecturii originare. Subsolul corpului anexă, care era umplut cu moloz și pământ, a fost recuperat. Șarpanta corpului principal a fost refăcută, în gabaritul inițial, iar în fostul pod s-au amenajat spații pentru expunere, evenimente culturale, birouri și anexe. Structura vizibilă a șarpantei dă o notă specifică mansardei, tratată în spirit modern. Este de remarcat folosirea cu precădere a sticlei – la luminatoare, pereți, balustrade și trepte – care conferă unitate și lărgime unui spațiu inerent fragmentat.
Și la parter, vitrinele mari de sticlă lasă liber privirii ambientul prețios și autentic al unei reședințe Belle Époque. Statutul muzeistic a ferit-o de vicisitudinile de care au avut parte imobilele naționalizate și a permis o reconstituire integrală a monumentului istoric, reper cultural de frunte al urbei, așa cum și-au dorit ctitorii săi, Teodor și Maria Cincu.
PROIECT: Reconversie funcțională, consolidare și restaurare Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”; ADRESĂ: Str. 1 Decembrie 1918 nr. 36, Tecuci; PROIECTANT GENERAL: Ramboll; ARHITECTURĂ: SACO PROIECT: șef proiect complex arh. Alexandra Chiliman Juvara, șef proiect arh. Cezar Cozma, arh. Bogdan Vitec, arh. Rodica Stănică, arh. Denisa Stanciu, c. arh. Cristina Tăbăcaru; STUDIU ISTORIC: prof. Viorica Pisică, arh. Alexandra Chiliman Juvara;; STRUCTURĂ: EXPERTIZE-PROIECTARE-CONSULTING-M! IIII: ing. Mihai Biriș, ing. Aneta Rusu, ing. Lucia Giosan; INSTALAȚII: Abral Art Product: ing. Florin Bălan, ing. Nicolae Grigoriu; SACO PROIECT: ing. Mihai Grigoriu, ing. Eugen Belmega; ANTREPRENOR: TANCRAD: ing. Cristian Stancic; DEDAL BAHAMAT: ing. Dumitru Bahamat; CONSART ’96: ing. Vasile Soare; STIZO Fundații Speciale: ing. Liviu Udrea; PICTURĂ MURALĂ ȘI PE LEMN: Hester Art: Nicolae Sava, Irina Sava; HARMENING 1824: Cornelia Săvescu, Constantin Săvescu; COMPONENTE ARTISTICE: Alexandru Siminic, Gheorghe Terescenco, Victor Săraru; PROIECT: 2009-2014; EXECUȚIE: 2011-2015
Articol publicat în igloo #202 / iunie-iulie 2021 / Climate Change / rubrica #DEGUSTBUN
