fbpx

Natura lumii văzută la Expo 2015

Expoziţia Universală de la Milano vorbeşte, până pe 31 octombrie, despre „Hrană pentru planetă. Energie pentru viaţă” prin intermediul a aproape 150 de voci distincte care reflectă tema în propria manieră şi prin prisma propriilor puncte forte: resurse naturale, specific al peisajului, inovaţie în agricultură, sustenabilitate, inspiraţie, tradiţie, plăcere de a găti.

Dosar realizat de Ioana PĂunescu

Fiecare voce s-a concretizat sub forma unui pavilion, care cuprinde, alături de instalaţia sau de suita de instalaţii care ilustrează tema dată, un restaurant cu specific local şi adesea şi un magazin de suveniruri, astfel încât o vizită la EXPO poate fi uşor asemuită cu un ocol al pământului. Pavilionul gazdelor este şi punct central al spaţiului expoziţional, amplasat aproa­pe de zona de intersecţie a celor două alei-axe ale spaţiului nou-creat pentru eveniment, iar Copacul vieţii, înalt de 37 de metri şi plutind în mijlocul unei oglinzi de apă, este simbolul său şi, totodată, simbolul principal al EXPO. Designul structurii din metal şi sticlă imaginate de Marco Balich este inspirat dintr-un desen al lui Michelangelo, iar Copacul, cu o simbologie similară în majoritatea culturilor lumii, devine, şi în cazul EXPO 2015, emblemă a naturii primordiale, a forţei vitale, a înţelep­ciunii arhetipale şi a inovaţiei viitorului. Răspunsurile naţiunilor cu privire la energia vieţii şi resursele planetei, la hrană şi artă culinară, au fost nenumărate. Manierele de răspuns au convers, însă, spre doar câteva variante de limbaj spaţial: arhitectural, videografic sau peisagistic. Şi astfel, considerând simbolul Copacului ca un ax central, am încercat să grupăm, în jurul lui, un succint colaj din toate naturile lumii, aşa cum sunt ele reprezentate, peisagistic, la EXPO 2015. În cele ce urmează, vorbim despre păduri urbane abstracte şi aer proaspăt de munte; despre o livadă secretă şi o tundră rooftop; despre câmpuri aparent imposibil de cultivat şi viitori copaci solari, despre modele de grădini şi peisaje: orizontale şi verticale, reale şi conceptuale, tropicale şi temperate…     „Crescute în Regatul Unit Şi În Irlanda de Nord” Inspirat din imaginea unui stup şi ilustrând zborul unei albine de-a lungul unui câmp şi printr-o mini-livadă (livadă care funcţionează, de altfel, şi ca un fel de anticameră a instala­ţiei principale), pavilionul Marii Britanii este un spaţiu cu o extraordinară capacitate de a estompa agitaţia exterioară, de a acţiona ca o oază complet izolată. Graţie unor delimitări exterioare înalte şi a unui background sonor ambiental adecvat, te simţi pur şi simplu transpus direct în mijlocul unui câmp, fie el chiar şi unul restrâns şi delimitat, prin pereţi de Corten, în mici insule hexagonale ce alcătuiesc un labirint de înălţimea omului. Stupul de albine, punctul terminus al pavili­onului, este accesibil publi­cului printr-o platformă din sticlă securizată, transparentă, dispusă fix la jumătatea structurii. Stupul este realizat din module meta­lice, îmbinate mecanic, şi care generează, mai curând decât imaginea unui stup, vizualizarea abstractă a unui roi de albine surprins într-o mişcare geometrică, simetrică şi punctată de mici becuri care pulsează, RGB, din când în când, chiar şi pe timp de zi. Conceptul este semnat de către artistul Wolfgang Buttress în colaborare cu inginerul Tristan Simmonds şi cu biroul de arhitectură BDP, iar inspiraţia vine din studiul asupra comportamentului albinelor, realizat de către expertul britanic Dr. Martin Bencsik, considerat a fi unul din cele mai valoroase ale momentului. Din toate punctele de vedere, pavilionul ţării-gazdă este un obiect descris prin superlative. Iată doar câteva: este singura construcţie permanentă a sitului (va servi, ulterior, drept centru expoziţional şi de cerce­tare), este cea mai înaltă din cadrul EXPO (are 35 de metri înălţime), este cea mai mare (are o suprafaţă construită desfăşurată de peste 14 000 mp) şi absoarbe cea mai mare cantitate de poluare din aer, graţie a 9 000 de mp de faţa­dă special concepută în acest sens. Su­pranumit „pădurea urbană”, designul semnat Nemesi (arhitectură), Proger şi BMS (structură) şi Prof. Ing. Livio De Santoli (sustenabi­litate) a câştigat o competiţie internaţională la care au participat alături de alte 67 de proiecte. Spa­ţial, conceptul are în centrul său o grandi­oasă piaţă urbană – simbol al comunităţii, acoperită de panouri solare curbe, din sticlă transparentă – loc din care pornesc toate tra­seele spre spaţiile expoziţionale de la etajele superioare. Poate că cel mai impresionant aspect al Pala­zzo rămâne, însă, cel al învelişu­lui exterior – atât ca design inspirat din lumea vegetală elegant reinterpretată grafic (crengi care se între­pătrund), cât şi ca funcţiune, revoluţionară pentru o faţadă: cele 700 de pa­nouri componente, produse de Styl-Comp cu tehnologia TX Active a firmei Italcementi, sunt fabricate dintr-un beton care, odată intrat în contact cu lumina, captează pur şi simplu po­luarea din aer şi o transformă în săruri inerte. În spatele unei închideri din pereţi opaci, rea­lizată din lemn, echipa condusă de arhitectul şi peisagistul Klaus K. Loenhart a plantat o veritabilă, autentică, incredibilă pădure de foioase, cu fagi, carpeni, ulmi, arini şi aluni, precum şi cu ferigi, iarbă şi tot felul de flori de munte, pen­tru a crea un „plămân verde” capabil să fur­nizeze 62,5 kilograme de oxigen pe oră, adică o cantitate suficientă pentru 1 800 de oameni. Pa­vi­lionul Austriei ilustrează, practic, peisajul spe­cific al ţării şi îşi doreşte să promoveze, astfel, politici mondiale de (re)împădurire. Aerul proaspăt gene­rat de ve­getaţie este combinat cu vapori de apă şi este redifuzat, cu ajutorul unor puternice ventilatoare, atât pe întreaga suprafaţă de 560 de mp de microclimat de pă­dure, cât şi în zona de faţadă principală, creând o ceaţă densă care atrage, alături de copacii plantaţi la intrare, vizitatorii miraţi. Pavilionul în sine are o structură extrem de simplă: o plat­formă perimetrală, la +2,80 metri faţă de cota de acces, adăposteşte diferite instalaţii grafice, precum şi restaurantul cu specific naţional. De la intrare, vizitatorul este invitat să urce o rampă înclinată, destul de îngustă şi flancată de arbori înalţi, peste care sunt suspendate jocuri de cuvinte: unul, printre smocurile de iarbă înaltă de la baza copacilor, spune „noi creştem aer”, iar altul, chiar titlul pavi­lionu­lui – BREATHE, din care rămâne, pe măsură ce urcăm spre restaurant, doar centrul: EAT. „Arhitectura este o disciplină socială” (spune David Knafo, autorul pavilionului Israelului şi unul dintre fondatorii biroului Knafo Klimor Architects) şi, din acest motiv, arhitectura trebuie să ţină cont de „identitatea culturală a comunităţii sau comunităţilor cărora li se adresează”. Ca urmare, imaginea ţării pentru EXPO 2015 este un spaţiu cu o aură cumva misterioasă, un spaţiu aparent mai greu accesibil şi prins, ca într-un canion, de doi pereţi uşor înclinaţi: unul verde şi unul cu leduri. Peretele verde, de 70 de metri lungime şi 12 înălţime, este cultivat cu grâu, cu porumb şi cu orez, sub formă de miniparcele rectangulare, ca un fel de peisaj văzut din avion şi care, datorită culturilor diferite, îşi va schimba de câteva ori înfăţişarea pe parcursul celor 6 luni de expunere. Iar pe ecranul gigant de leduri se derulează un trailer al tuturor inovaţiilor cu care Israelul se mândreşte şi care sunt, de altfel, explicit detaliate în filmul de prezentare pe care îl putem vedea în interior. Faţada Israelului nu este deloc un simbol, aşa cum e cazul destul de multor altor proiecte: ea este, practic, o demonstraţie, chiar dacă la scară evident redusă, a abilităţii de a cultiva pe terenuri dificile – punctele forte al agriculturii israeliene sunt, printre altele, folosirea terenurilor stâncoase şi, în cazul legumelor, chiar a deşertului, precum şi sistemul inovator de irigaţie, după cum aflăm pe parcursul vizitării pavilionului. Parafraza la Divina Comedie a lui Dante func­­­ţi­o­­nează drept motto al proiectului de pre­­zen­tare al Poloniei, însă nu este singura referinţă livrescă: un întreg poem al lui Wisła­wa Szym­borska, poet polonez apreciat în mod special în Italia, ne aşteaptă la intrarea în „gră­dina ma­gică” – aşa cum autorii, Piotr Musia­łowski şi biroul său de arhitectură 2PM, au denumit zo­na principală a pavilionului. Polo­nia produ­ce, anual, 3 milioane de tone de mere, din ca­re exportă 1,2 milioane şi e, astfel, lider mondial în materie. Iar proiectul pentru EXPO 2015 po­vesteşte exact despre acest aspect: fa­ţada e ­re­a­­lizată din module din lemn care re­pro­duc lă­di­ţele din lemn pentru fructe, iar ins­talaţia prin­cipală, spre care conduce o sca­ră prinsă în­tre doi pereţi din lemn, este o gră­di­nă cu meri, flori şi iarbă, un peisaj buco­lic inspirat din pictura „Grădina ciudată” a picto­rului po­lo­nez Józef Mehoffer. Farmecul aparte al grădi­nii rooftop, completat şi de o muzică ambientală inspirat aleasă, este dat de supra­faţa peri­metrală de oglindă: toţi pereţii de de­limitare, înalţi de aproape 4 metri, sunt îm­bră­­caţi cu foaie de inox şi, astfel, vegetaţia şi cerul par să se întindă la infinit, iar prezen­ţele umane se multiplică şi ele în mod surprinză­tor. Şi pavilionul Germaniei are o generoasă zonă de grădină exterioară, însă aici vorbim nu de vegetaţie de vreun anume tip, ci de o originală grădină conceptuală, de un câmp simbolic de idei – proiectul poartă, de altfel, numele de ­Fie­lds of Ideas. Traseul exterior, pavat cu lemn ma­siv, e umbrit de o serie de cinci giganţi Co­paci Solari, mai exact canopii dotate cu teh­no­logie organică fotovoltaică (OPV). Membra­ne­le lor, cu o formă organică asemănătoare unor gi­gantice frunze şi cu o suprafaţă totală desfăşu­rată de 1 855 mp, au circuite electrice la­minate pe suprafaţa lor, iar energia solară acumulată este depozitată la baza fiecăruia dintre cele cinci elemente-trunchi. Seara, această e­ner­gie solară e folosită pentru a lumina, cu bandă LED, Copacii şi întreg exteriorul. Con­si­de­rându-se o ţară a inovaţiilor, Germa­nia îşi pro­pune, prin conceptul pavilionului său, să trezească conştiinţa publicului cu pri­vi­re la for­ţele naturii ca sursă esenţială de ener­gie pentru hrana noastră, forţe pe care putem să le folo­sim mai inteligent în viitor. Proiectul pavilionului e semnat de biroul de arhitectură Schmid­huber (concept spaţial, arhitectură, general planning), Milla&Partner (de­sign expo­zi­ţional şi media) şi Nussli (project management). 40 de arbuşti de rodii, acum încă înfloriţi, alături de 3 structuri 3D înalte de 6 metri, asemănătoare unor copaci stilizaţi şi susţinând un pattern, de asemenea stilizat, format din module hexagonale neregulate; marmură, iarbă şi muşchi, oglinzi de apă şi ceramică în nuanţe vibrante de roşu şi de albastru; o structură metalică inspirată din imaginea porticelor unui caravanserai; o fântână otomană înconjurată de bănci pentru savurat o cafea turcească; o bibliotecă cu cărţi despre argricultura turcă, despre istoria sa, despre politica sa în materie: iată, pe scurt, ce cuprinde proiectul GLA (Genius Loci Architettura) conceput pentru pavilionul Turciei. Din cei 4 170 mp ai standului, peste 1 000 sunt dedicaţi zonelor verzi, plantate atât pe orizontală (iarbă, arbori şi arbuşti), cât şi pe verticală (muşchi de toate soiurile). Traseul este, din punct de vedere al trecerii de la exterior la interior, unul gradat, şi anume complet deschis în zona de acces, apoi din ce în ce mai divizat. Şi, cum Turcia se mândreşte cu o mare varietate de culturi şi gusturi, una dintre cele mai originale instalaţii este un perete alb, presărat cu perechi de mâini ţinând delicat, în ideea de „A oferi, a păstra, a nu risipi, a menţine şi a recicla” înscrisă ca titlu, seminţe din cele mai variate, de la varză kale la pul biber. „Producând şi oferind hrană într-un alt mod”, „crescând pentru întreaga lume, cultivând pentru viitor”, „arheologia verdelui” şi o „călătorie a aromelor” – iată un posibil scurt traseu prin alte patru spectaculoase grădini ale lumii EXPO. În ordinea motto-urilor, Franţa, Rusia, Bahrain şi Maroc au construit patru spaţii verzi cu totul originale, respectiv: un câmp plantat cu toate culturile reprezentative ale Franţei, de la porumb la viţă-de-vie, şi care reprezintă calea de acces spre pavilionul conceput de X-Tu Architects; o câmpie rooftop cu iarbă înaltă şi flori de tot felul, amplasat peste o structură spectaculoasă imaginată de Speech; o suită de grădini luxuriante ascunse în spatele zidurilor înalte şi apropiate ale caselor unui simbolic oraş creat de Studio Anne Holtrop şi amenajat peisagistic de Anouk Vogel; sau un kasbah berber, construit din lemn şi lut, flancat de o suită de minipeisaje specific marocane combinate cu la fel de specificele şi originalele grădini dotate cu propriul sistem de irigaţie.   Privit în ansamblul său, EXPO 2015 concentrează peisaje spectaculoase, fie ele veritabile microclimate, transportate din toate colţurile şi zonele climatice ale globului, sau, din contră, fantastice proiecţii de viitor tehnologic, aduse aici pentru a ilustra incredibila diversitate a naturii şi a interacţiunii sale cu oamenii. Foto: UKTI © Crown       „Crescute în Regatul Unit Şi În Irlanda de Nord” Inspirat din imaginea unui stup şi ilustrând zborul unei albine de-a lungul unui câmp şi printr-o mini-livadă (livadă care funcţionează, de altfel, şi ca un fel de anticameră a instala­ţiei principale), pavilionul Marii Britanii este un spaţiu cu o extraordinară capacitate de a estompa agitaţia exterioară, de a acţiona ca o oază complet izolată. Graţie unor delimitări exterioare înalte şi a unui background sonor ambiental adecvat, te simţi pur şi simplu transpus direct în mijlocul unui câmp, fie el chiar şi unul restrâns şi delimitat, prin pereţi de Corten, în mici insule hexagonale ce alcătuiesc un labirint de înălţimea omului. Stupul de albine, punctul terminus al pavili­onului, este accesibil publi­cului printr-o platformă din sticlă securizată, transparentă, dispusă fix la jumătatea structurii. Stupul este realizat din module meta­lice, îmbinate mecanic, şi care generează, mai curând decât imaginea unui stup, vizualizarea abstractă a unui roi de albine surprins într-o mişcare geometrică, simetrică şi punctată de mici becuri care pulsează, RGB, din când în când, chiar şi pe timp de zi. Conceptul este semnat de către artistul Wolfgang Buttress în colaborare cu inginerul Tristan Simmonds şi cu biroul de arhitectură BDP, iar inspiraţia vine din studiul asupra comportamentului albinelor, realizat de către expertul britanic Dr. Martin Bencsik, considerat a fi unul din cele mai valoroase ale momentului. Din toate punctele de vedere, pavilionul ţării-gazdă este un obiect descris prin superlative. Iată doar câteva: este singura construcţie permanentă a sitului (va servi, ulterior, drept centru expoziţional şi de cerce­tare), este cea mai înaltă din cadrul EXPO (are 35 de metri înălţime), este cea mai mare (are o suprafaţă construită desfăşurată de peste 14 000 mp) şi absoarbe cea mai mare cantitate de poluare din aer, graţie a 9 000 de mp de faţa­dă special concepută în acest sens. Su­pranumit „pădurea urbană”, designul semnat Nemesi (arhitectură), Proger şi BMS (structură) şi Prof. Ing. Livio De Santoli (sustenabi­litate) a câştigat o competiţie internaţională la care au participat alături de alte 67 de proiecte. Spa­ţial, conceptul are în centrul său o grandi­oasă piaţă urbană – simbol al comunităţii, acoperită de panouri solare curbe, din sticlă transparentă – loc din care pornesc toate tra­seele spre spaţiile expoziţionale de la etajele superioare. Poate că cel mai impresionant aspect al Pala­zzo rămâne, însă, cel al învelişu­lui exterior – atât ca design inspirat din lumea vegetală elegant reinterpretată grafic (crengi care se între­pătrund), cât şi ca funcţiune, revoluţionară pentru o faţadă: cele 700 de pa­nouri componente, produse de Styl-Comp cu tehnologia TX Active a firmei Italcementi, sunt fabricate dintr-un beton care, odată intrat în contact cu lumina, captează pur şi simplu po­luarea din aer şi o transformă în săruri inerte. În spatele unei închideri din pereţi opaci, rea­lizată din lemn, echipa condusă de arhitectul şi peisagistul Klaus K. Loenhart a plantat o veritabilă, autentică, incredibilă pădure de foioase, cu fagi, carpeni, ulmi, arini şi aluni, precum şi cu ferigi, iarbă şi tot felul de flori de munte, pen­tru a crea un „plămân verde” capabil să fur­nizeze 62,5 kilograme de oxigen pe oră, adică o cantitate suficientă pentru 1 800 de oameni. Pa­vi­lionul Austriei ilustrează, practic, peisajul spe­cific al ţării şi îşi doreşte să promoveze, astfel, politici mondiale de (re)împădurire. Aerul proaspăt gene­rat de ve­getaţie este combinat cu vapori de apă şi este redifuzat, cu ajutorul unor puternice ventilatoare, atât pe întreaga suprafaţă de 560 de mp de microclimat de pă­dure, cât şi în zona de faţadă principală, creând o ceaţă densă care atrage, alături de copacii plantaţi la intrare, vizitatorii miraţi. Pavilionul în sine are o structură extrem de simplă: o plat­formă perimetrală, la +2,80 metri faţă de cota de acces, adăposteşte diferite instalaţii grafice, precum şi restaurantul cu specific naţional. De la intrare, vizitatorul este invitat să urce o rampă înclinată, destul de îngustă şi flancată de arbori înalţi, peste care sunt suspendate jocuri de cuvinte: unul, printre smocurile de iarbă înaltă de la baza copacilor, spune „noi creştem aer”, iar altul, chiar titlul pavi­lionu­lui – BREATHE, din care rămâne, pe măsură ce urcăm spre restaurant, doar centrul: EAT. „Arhitectura este o disciplină socială” (spune David Knafo, autorul pavilionului Israelului şi unul dintre fondatorii biroului Knafo Klimor Architects) şi, din acest motiv, arhitectura trebuie să ţină cont de „identitatea culturală a comunităţii sau comunităţilor cărora li se adresează”. Ca urmare, imaginea ţării pentru EXPO 2015 este un spaţiu cu o aură cumva misterioasă, un spaţiu aparent mai greu accesibil şi prins, ca într-un canion, de doi pereţi uşor înclinaţi: unul verde şi unul cu leduri. Peretele verde, de 70 de metri lungime şi 12 înălţime, este cultivat cu grâu, cu porumb şi cu orez, sub formă de miniparcele rectangulare, ca un fel de peisaj văzut din avion şi care, datorită culturilor diferite, îşi va schimba de câteva ori înfăţişarea pe parcursul celor 6 luni de expunere. Iar pe ecranul gigant de leduri se derulează un trailer al tuturor inovaţiilor cu care Israelul se mândreşte şi care sunt, de altfel, explicit detaliate în filmul de prezentare pe care îl putem vedea în interior. Faţada Israelului nu este deloc un simbol, aşa cum e cazul destul de multor altor proiecte: ea este, practic, o demonstraţie, chiar dacă la scară evident redusă, a abilităţii de a cultiva pe terenuri dificile – punctele forte al agriculturii israeliene sunt, printre altele, folosirea terenurilor stâncoase şi, în cazul legumelor, chiar a deşertului, precum şi sistemul inovator de irigaţie, după cum aflăm pe parcursul vizitării pavilionului. Parafraza la Divina Comedie a lui Dante func­­­ţi­o­­nează drept motto al proiectului de pre­­zen­tare al Poloniei, însă nu este singura referinţă livrescă: un întreg poem al lui Wisła­wa Szym­borska, poet polonez apreciat în mod special în Italia, ne aşteaptă la intrarea în „gră­dina ma­gică” – aşa cum autorii, Piotr Musia­łowski şi biroul său de arhitectură 2PM, au denumit zo­na principală a pavilionului. Polo­nia produ­ce, anual, 3 milioane de tone de mere, din ca­re exportă 1,2 milioane şi e, astfel, lider mondial în materie. Iar proiectul pentru EXPO 2015 po­vesteşte exact despre acest aspect: fa­ţada e ­re­a­­lizată din module din lemn care re­pro­duc lă­di­ţele din lemn pentru fructe, iar ins­talaţia prin­cipală, spre care conduce o sca­ră prinsă în­tre doi pereţi din lemn, este o gră­di­nă cu meri, flori şi iarbă, un peisaj buco­lic inspirat din pictura „Grădina ciudată” a picto­rului po­lo­nez Józef Mehoffer. Farmecul aparte al grădi­nii rooftop, completat şi de o muzică ambientală inspirat aleasă, este dat de supra­faţa peri­metrală de oglindă: toţi pereţii de de­limitare, înalţi de aproape 4 metri, sunt îm­bră­­caţi cu foaie de inox şi, astfel, vegetaţia şi cerul par să se întindă la infinit, iar prezen­ţele umane se multiplică şi ele în mod surprinză­tor. Şi pavilionul Germaniei are o generoasă zonă de grădină exterioară, însă aici vorbim nu de vegetaţie de vreun anume tip, ci de o originală grădină conceptuală, de un câmp simbolic de idei – proiectul poartă, de altfel, numele de ­Fie­lds of Ideas. Traseul exterior, pavat cu lemn ma­siv, e umbrit de o serie de cinci giganţi Co­paci Solari, mai exact canopii dotate cu teh­no­logie organică fotovoltaică (OPV). Membra­ne­le lor, cu o formă organică asemănătoare unor gi­gantice frunze şi cu o suprafaţă totală desfăşu­rată de 1 855 mp, au circuite electrice la­minate pe suprafaţa lor, iar energia solară acumulată este depozitată la baza fiecăruia dintre cele cinci elemente-trunchi. Seara, această e­ner­gie solară e folosită pentru a lumina, cu bandă LED, Copacii şi întreg exteriorul. Con­si­de­rându-se o ţară a inovaţiilor, Germa­nia îşi pro­pune, prin conceptul pavilionului său, să trezească conştiinţa publicului cu pri­vi­re la for­ţele naturii ca sursă esenţială de ener­gie pentru hrana noastră, forţe pe care putem să le folo­sim mai inteligent în viitor. Proiectul pavilionului e semnat de biroul de arhitectură Schmid­huber (concept spaţial, arhitectură, general planning), Milla&Partner (de­sign expo­zi­ţional şi media) şi Nussli (project management). 40 de arbuşti de rodii, acum încă înfloriţi, alături de 3 structuri 3D înalte de 6 metri, asemănătoare unor copaci stilizaţi şi susţinând un pattern, de asemenea stilizat, format din module hexagonale neregulate; marmură, iarbă şi muşchi, oglinzi de apă şi ceramică în nuanţe vibrante de roşu şi de albastru; o structură metalică inspirată din imaginea porticelor unui caravanserai; o fântână otomană înconjurată de bănci pentru savurat o cafea turcească; o bibliotecă cu cărţi despre argricultura turcă, despre istoria sa, despre politica sa în materie: iată, pe scurt, ce cuprinde proiectul GLA (Genius Loci Architettura) conceput pentru pavilionul Turciei. Din cei 4 170 mp ai standului, peste 1 000 sunt dedicaţi zonelor verzi, plantate atât pe orizontală (iarbă, arbori şi arbuşti), cât şi pe verticală (muşchi de toate soiurile). Traseul este, din punct de vedere al trecerii de la exterior la interior, unul gradat, şi anume complet deschis în zona de acces, apoi din ce în ce mai divizat. Şi, cum Turcia se mândreşte cu o mare varietate de culturi şi gusturi, una dintre cele mai originale instalaţii este un perete alb, presărat cu perechi de mâini ţinând delicat, în ideea de „A oferi, a păstra, a nu risipi, a menţine şi a recicla” înscrisă ca titlu, seminţe din cele mai variate, de la varză kale la pul biber. „Producând şi oferind hrană într-un alt mod”, „crescând pentru întreaga lume, cultivând pentru viitor”, „arheologia verdelui” şi o „călătorie a aromelor” – iată un posibil scurt traseu prin alte patru spectaculoase grădini ale lumii EXPO. În ordinea motto-urilor, Franţa, Rusia, Bahrain şi Maroc au construit patru spaţii verzi cu totul originale, respectiv: un câmp plantat cu toate culturile reprezentative ale Franţei, de la porumb la viţă-de-vie, şi care reprezintă calea de acces spre pavilionul conceput de X-Tu Architects; o câmpie rooftop cu iarbă înaltă şi flori de tot felul, amplasat peste o structură spectaculoasă imaginată de Speech; o suită de grădini luxuriante ascunse în spatele zidurilor înalte şi apropiate ale caselor unui simbolic oraş creat de Studio Anne Holtrop şi amenajat peisagistic de Anouk Vogel; sau un kasbah berber, construit din lemn şi lut, flancat de o suită de minipeisaje specific marocane combinate cu la fel de specificele şi originalele grădini dotate cu propriul sistem de irigaţie.   Privit în ansamblul său, EXPO 2015 concentrează peisaje spectaculoase, fie ele veritabile microclimate, transportate din toate colţurile şi zonele climatice ale globului, sau, din contră, fantastice proiecţii de viitor tehnologic, aduse aici pentru a ilustra incredibila diversitate a naturii şi a interacţiunii sale cu oamenii.    

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0