Notre Dame du Pantof. Musette Băneasa Shopping City, Bucureşti

Situat în Mall-ul din Bucureşti Băneasa, într-un loc privilegiat (parter, fântână), magazinul, deşi în esenţă tot un spaţiu rectangular şi simplu, cu vitri­nă integrală pe latura scurtă şi fără vreun element de particularizare predefinit, avea ne­voie de o po­veste mai complexă. Minimalismul unei solu­ţii exclusiv funcţionale ni s-a părut in­compatibil cu poziţia avută şi statutul dorit, ca­re, odată metabolizate, ne-au condus către ideea simplă şi modes­tă a templului pantofului în inima templului shoppingului. Evident şi logic, fără doar şi poate! Cum suntem însă (căci ro­mâ­neşte născuţi) creştini, ba chiar ortodocşi, noţiunea de templu ne produce ereti­ce frisoane. Am tradus metafo­ra păgână în limbaj canonic şi iată explicaţia titlului franţuzit (bonjour, Musette!) al superbului articol pe îl parcur­geţi.

Înainte de a pur­cede, ţin să reamintesc ulti­me­le fraze din deja parcursa (nu-i aşa?) introducere la prezentul articol. Deci, ne-am înţeles?
Pentru a nu lăsa conceptul la nivel de vorbe goale (chiar dacă franţuzeşti şi, deci, mai aproape de asta), era esenţial să găsim câteva elemente de design cu trimitere directă către spaţiile la care ne raportăm metaforic. În primul rând, tavanul. Un tavan plat, de magazin de mall, cu greu putea convinge, aşa că a fost o prioritate schimbarea secţiunii sale. Sigur că bolţile bazilicale s-au materializat într-o secţiune trapezoidală din gipscarton cinstit, dar ideea e acolo. Pardoseala a căutat şi ea să reflecte dalaje sacrosante, reduse însă la câteva inserţii orientate diagonal. Deşi o vreme am cochetat cu ideea de a placa pereţii cu piatră naturală, am renunţat în favoarea unui finisaj mai contemporan, ceva între tencuială roasă şi beton aparent, mult mai apt de a contrasta şi a scoate astfel în evidenţă pielea finisată perfectă a pantofilor expuşi.

Am recuperat totuşi piatra – în lastre mari sau mici – pentru mobilierul central, demn astfel de a suţine pantofii obiect de cult. Inevita­bil, spoturile s-au grupat în candelabre, iar raftu­rile s-au îngropat în pereţi, ca firidele – relicvarii ale oricărui spaţiu sacru care se respectă. În colţul opus intrării, departe de zgomotul lumii, confesionalul adăposteşte teritoriul pantofilor custom made. Două uşi glisante, rezo­nabil traforate în noua linie grafică a brandului, intimizea­ză rezo­nabil mărturisirea păcatului dorinţei de a avea pantofi făcuţi pe comandă, doar pentru tine. Re­lativa zonificare a magazinului, cu bărbaţi pe dreapta şi femei pe stânga, exprimată prin ma­terialităţi diferite – lemn şi metal – se revendică şi ea de la segregarea tradiţională a genurilor în spaţiile de rugăciune, unde prezenţa celuilalt sex la o nerezonabilă distanţă va fi mereu de natură a abate gândurile de la cele sfinte.

Cei mai vigilenţi vor fi observat că vitrina şi zona centrală a magazinului prezintă o anomalie. O structură de grinzi aparente din lemn coboară de pe tavan pe pereţi, pe un fundal închis la culoare. Aceiaşi vor fi înţeles şi că asta încearcă să su­gereze şarpanta catedralei, structura din spatele finisajelor vizibile. Corect. Iar prin dezvelirea şi expunerea sa am vrut să subliniem că Musette nu este numai interfaţa comercială, vânzătorul, ci şi (sau în primul rând) autorul pantofilor, responsa­bilul de proces de la „structură” la „finisaj”.

Calapoade, cusături, tigheluri şi fermoare, lipituri şi branţuri, catarame şi mâ­nere de genţi fac tot atât de tare parte din ceea ce înseamnă Musette ca şi produsele finite: pantofi, genţi, curele. Căci, până la urmă, despre asta e vorba şi aici ca şi în celelalte magazine – nu doar o expunere de marfă, oricât de frumoasă, ci expunerea unei companii, a unei filosofii, a unui mod de a fi. Merci, Musette!